Tipologia lectiei
Lectia, ca forma de organizare a procesului de învatamânt, este constituita dintr-o succesiune de etape sau secvente ce se desfasoara într-o unitate de timp, în care se asigura o coordonare între activitatea de predare si cea de învatare, în vederea realizarii finalitatilor procesului de învatamânt.
Prin relatiile functionale care se stabilesc între diversele sale elemente, lectia constituie o entitate de instruire, relativ independenta, în cadrul careia se materializeaza dezideratele actiunii educationale.
Lectia condenseaza într-un tot unitar elemente si variabile predarii si învatarii, continutul informational, obiective operationale, strategii si mijloace didactice, particularitatile psihice ale elevilor, organizarea psihosociologica a colectivului, personalitatea profesorului etc. toate acestea fiind subordonate logicii actiunii educationale.
Principalele elemente si variabile pe care le implica lectia ca entitate sau microsistem sunt:
• obiective instructiv-educative;
• continutul informational;
• alegerea si folosirea unei strategii de instruire,
• variabilele personalitatii profesorului si variabilele personalitatii elevilor;
• organele colectivului de elevi.
Fiecare lectie include si elemente de conexiune inversa, destinate înregistrarii si masurarii performantelor obtinute de catre elevi. Asemenea elemente sunt presarate pe tot parcursul lectiei ca si la finele ei pentru consemnarea rezultatelor finale.
Procesul educativ este un proces complex în care trebuie sa tinem seama de toti factorii implicati. Atunci când un profesor se afla în fata clasei, trebuie sa stie ce tip de lectie se potriveste cel mai bine momentului, astfel încât scopul lectiei sa fie atins. Din acest punct de vedere, lectiile se pot clasifica în:

Tipul lectiei mixte sau combinate
Caracteristica fundamentala a acestui tip este aceea ca urmareste realizarea, aproximativ în aceeasi masura a mai multor sarcini didactice (comunicare, sistematizar