TIPURI DE ABORDARI ALE PSIHICULUI: ,,PLANA”; SRUCTURAL DINAMICA; SISTEMICA; SINERGETICA


Abordarea ,,plana”, ,,orizontala” a psihicului

Asociationismul clasic
( Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.
(porneste de la ideea existentei unor „particule elementare”, a unor atomi care, prin asociere, genereaza întreaga viata psihica a individului.
-originea acestei idei se afla în filosofia lui Aristotel si mai ales în empirismul si senzualismul unor filosofi englezi si francezi
Viata psihica a individului era conceputa ca o asociere sau concomitenta a unor capacitati, procese sau functii psihice cum ar fi atentia, memoria, afectivitatea, inteligenta, vointa, gandirea, etc.
THOMAS HOBBES recurgea la descompunerea ansamblului, a ceea ce era unitar si integral in atomii sai constitutivi, in particule elementare (societatea era redusa la indivizi, la suma lor; psihicul la miscari, la succesiunea si combinarea lor).
Descoperirea asociatiilor de catre JOHN LOCKE, clasificarea lor de DAVID HUME, evidentierea substratului lor fiziologic de catre DAVID HARTLEY au permis nu doar elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, ci si generalizarea ei.
-David Hartley, primul parinte al asociationismului, a recunoscut asociatia ca fiind un mare principiu al vietii mintale, iar repetitia-principiul fundamental al tuturor asociatiilor (o senzatie asociata cu altele de suficiente ori, capata o putere asupra ideilor corespondente a.î. daca o singura senzatie este impresionata, ea va fi capabila sa readuca în spirit celelalte idei)
-James Mill, al doilea parinte al asociationismului, porneste de la ideea senzatiei ca singurul element primordial si a asociatiei cs singurul principiu de organizare a vietii psihice
( întreaga bogatie a vietii psihice provine din gruparea senzatiilor si a copiilor lor, care sunt ideile, în nenumarate combinatii prin intermediul mecanismului