Vindecarea de emotiile negative prin autoterapie



Fiecare dintre noi ne confruntam , la un moment dat , cu o stare de spirit pe care o percepem ca fiind greu de suportat , daunatoare , noua si celor din jurul nostru.
Psihologic , numim aceasta traire emotie negativa si o definim ca pe o reactie afectiva ce provoaca disconfort psihic si fizic.Emotia este caracterizata ca avand durata relativ scurta , insa ofera timp suficient pentru ca , in cazul influentei ei nefaste , psihicul sa conceapa planuri ale unor actiuni de compensare a eului ranit.In acelasi timp , apar modificari in activitatea organismului ; sunt eliberati in sange hormoni si neuromediatori care cresc anxietatea.Toate acestea fac sa fie foarte greu , daca nu imposibil , procesul de stapanire a reactiilor immediate.
Fie ca este vorba despre o scurta perioada de stress , fie despre o criza de furie , se face simtit impulsul de a reactiona violent , eventual descarcandu-ne frustrarile pe nevinovatii din preajma (in special pe cei dragi) , distrugand obiectele cele mai la indemana , sau luand masuri drastice de “razbunare” impotriva celor care ne-au prejudiciat.Indiferent daca materializam sau nu acest impuls , ne dam seama , ulterior , dupa ce ne vom fi calmat , ca situatia conflictuala nu era nici pe departe atat de grava pe cat am perceput-o noi la nivel afectiv.
In functie de nivelul de constiinta la care ne aflam si de gradul de moralitate al caracterului nostru , cei ce am reactionat violent la emotiile negative vom avea , mai mult sau mai putin , regrete.Adolescentul care isi jigneste mama , dupa ce aceasta il pedepseste pe drept pentru vreo nazbatie , va avea in mod cert mustrari de constiinta dupa ce o va intelege.Acest lucru presupune insa maturitate din partea lui , pentru a trece peste aspectul formal al situatiei , care atenteaza la libertatea sa (pedeapsa) , si a vedea mesajul educational din profunzimea actului.
Adolescentul care inca nu a ajuns la o astfel de maturitate