Visele
Din cele mai vechi timpuri a existat preocupare pentru misterioasa dimensiune a visului, in care fiinta noastra este reprezentata in deplina ei lumina si originala ei desfasurare trecând de la o stare la alta, de la un univers la altul, deschizând totodata sfera psihomentala si care ne reprezinta în interior, noua. De aceea visul este ceva intim, personal,, o latura care trebuie cunoscuta si descifrata noua insine. Ca stare de constiinta modificata, visul reprezinta un fenomen absolut normal, care apare în timpul somnului, dar este mult mai complex decât acesta. In epocile trecute, visul era investit cu puteri particulare, dar ce e mai important de semnalat e ca semnificatia acordata visului a variat extrem de mult in functie de epoca istorica si contextele sociale si culturale, de legatura acestora cu constientul.

Natura psihica a visului
Visul este o forma de mentatie care poate lua caracter regresiv sau nonregresiv, in functie de evolutia fazelor somnului. Aceste faze au urmatoarea succesiune: mentatie neregresiva (în portiunea pretimpurie a debutului somnului); urmeaza ceva mai tarziu, mentatia regresiva si din nou mentatie neregresiva, care in esenta reprezinta trei stari distincte ale Eului (Eul intact – care se coreleaza cu EEG alfa, Eul destructuralizat – corelat cu EEG de stadiu A, Eul restructuralizat – cu aspecte EEG de stadiu B). Existenta acestor stari de mentatie in timpul visului a condus spre afirmarea legaturii dintre vis si telepatie. Astfel, Ullmann (1969, ) credea ca visul faciliteaza transferul telepatic.
La nivelul simtului comun, visul este perceput ca imagine. Dar care este de fapt natura lui ? Se pare ca natura visului este extrem de complexa. Au fost sesizate doua tipuri de imagini care caracterizeaza visul. Max Simon afirma în 1888 ca ,,visul consta esentialmente din producerea de imagini cerebrale’’, unele dintre ele fiind pur senzoriale , altele fiind imagini semne ,deoarece presupun asociatii de idei. Cei mai multi ce