Arhiepiscopul Luca al Crimeei
(1877- 1961)

“In plina teroare bolsevica, un chirurg de excepti refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor-de sfintenie”
Valentin Voino-Iasenetki s-a nascut in anul 1877 intr-o familie avand nobile radacini stramosesti. Primind o educatie aleasa, tanarul Valentin manifesta de timpuriu inclinatii spre pictura astfel la timpul potrivit a inceput pregatirea pentru admiterea la Acdemia de Arte din Kiev. Insa in sufletul lui are un puternic zbucium acela de a-si urma pasiunea si de a fi de folos semenilor, hotaraste sa nu se inscrie la Academie, ci la Facultatea de Medicina din Kiev ajungand in scurt timp un student de elita. Razboiul ruso-japonez din 1904 il gaseste pe dr. Voino Iasenetki in slujba Crucii Rosii ca medic chirurg. Urmeaza apoi o perioada de 11 ani de activitate in spitalele sarace de tara in conditii medicale de necrezut pentru timpurile noastre. Cu toate acestea Valentin opereaza cu succes sute de cazuri. In anul 1916 hotareste sa isi publice experientele medicale intr-un volum intitulat “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”.Alcatuind planul si prologul cartii un gand straniu provoaca nedumerire: “Cand aceasta carte va fi terminata pe ea va sta numele unui episcop…”. In anul 1917 Valentin se stabileste impreuna cu familia in orasul Taskent unde primesete postul de medic-sef al spialului din localitate. O boala incurabila cauzeaza moartea timpurie a Anei sotia sa, astfel ramane singur cu cei patru copii ai sai. Moartea sotiei il apropie tot mai mult de Biserica, discutiile pe temele religioase pe care le purta in diverse ocazii starnind admiratie. Intruna din zile arhiereul locului il cheama pe Valentin si ii zice: “Doctore trebuie sa deveniti preot!”. Incredinat ca aceasta este chemarea Valentin accep