Biserica Romaneasca din Transilvania in secolele XIV-XVIII
In Transilvania - organizata ca „voievodat” pana in 1541 - avem dovezi sigure despre existenta unor arhiepiscopi si mitropoliti ortodocsi inca in ultimul sfert al veacului al XIV-lea. Astfel, nu de mult s-a descoperit in biserica Manastirii Ramet (jud. Alba) o inscriptie care consemneaza numele arhiepiscopului Ghelasie si anul 1377. De altfel, in 1360 era atestat documentar cel mai vechi protopop roman cunoscut cu numele. In anii urmatori sunt intalniti in documente multi alti preoti si protopopi, in toate zonele intracarpatice. Am consemnat in paginile anterioare cateva din numeroasele biserici romanesti din Transilvania, din secolele XIII-XV. Inscriptia de la Ramet, ca si celelalte constatari, duc la concluzia ca si romanii transilvaneni aveau o organizare bisericeasca asemanatoare cu a romanilor de la sud si est de Carpati, in frunte cu un arhiepiscop, sau mitropolit. Ei nu aveau insa un sediu stabil, ci erau nevoiti sa stea acolo unde le permiteau carmuitorii politici ai Transilvaniei de atunci. Asa de pilda, un ierarh cu numele Ioan se stabilise in Hunedoara, dar in 1456 a fost arestat si inchis de un inchizitor papal. In l479 era atestat un mitropolit cu numele Ioanichie, probabil cu sediul tot in jurul Hunedoarei. Inainte de 1488, pentru vreo sapte decenii, patru mitropoliti ai Transilvaniei au stat in satul Feleac, langa Cluj: Daniil, Marcu, Danciu (Stefan?) si Petru. Un mitropolit Ioan, originar din satul Pesteana, se pare ca si-a avut sediul in Manastirea Prislop (1533). Intre anii 1557-1570, trei mitropoliti si-au avut resedinta in manastirea de la Geoagiu, nu departe de fostul scaun vladicesc de la Ramet.
Dupa ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului autonom al Transilvaniei - creat in 1541, cand Ungaria a fost transformata in pasalac turcesc - sediul Mitropoliei Transilvaniei s-a stabilit in acest oras (se pare din 1572), unde a ramas pana la inceputul secolului al XVIII-lea. Aici au pastorit mitropolitii Ghenadie I (1579-1585), sprijinitor al diaconului tipograf Coresi din Brasov, Ioan de la Prislop (1585-c. 1605), in timpul caruia Mihai Viteazul a ridicat o noua catedrala si o resedinta mitropolitana in Alba-Iulia (1597), Teoctist (c. 1605-d. 1622), Ghenadie II (1627-1640), Ilie Iorest (1640-1643, +1678), aparator al Ortodoxiei, Simion Stefan (1643-1656), sub care s-a tiparit Noul Testament de la Alba-Iulia din 1648, prima editie in limba romana, Sava Brancovici (1656-1680, +1683), luptator impotriva incercarilor de calvinizare a romanilor si altii. Pentru lupta lor energica de aparare a Ortodoxiei, potrivit unei hotarari sinodale, mitropolitii Ilie Iorest si Sava Brancovici au fost canonizati in anul 1955.
Dar in teritoriile intracarpatice au mai existat episcopii romanesti la Vad (secolele XVI-XVII), intemeiata probabil de Stefan cel Mare pentru teritoriile stapanite in Transilvania de domnii Moldovei, ai carei titulari erau hirotoniti in Moldova, si in Maramures (sfarsitul secolului al XVI-lea – inceputul secolului al XVIII), fara un sediu stabil.
In Banat exista un scaun mitropolitan la Timisoara, inca de la inceputul secolului al XVII-lea (devenit cu timpul episcopie), unde a pastorit Iosif cel Nou, zis de la Partos (c. 1650-1653, +1655/56), trecut in randul sfintilor in 1956. Alte episcopii existau la Varset-Caransebes (secolele XVI-XIX) si la Ineu-Lipova (secolul XVI), mutata in 1706 la Arad, unde a ramas pana azi. Unii episcopi romani au activat si in partile Bihorului (secolul al XVII-lea - inceputul secolului al XVIII-lea).
Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania a avut permanente legaturi cu domnitorii si ierarhii din Tara Romaneasca si Moldova. De pilda, mitropolitii Ungrovlahiei aveau si calitatea de „exarhi ai Plaiurilor”, adica de reprezentanti ai Patriarhiei Ecumenice din Transilvania („Plaiuri”), locuita de romani ortodocsi, unde Patriarhia nu-si putea impune direct autoritatea sa. Numerosi domnitori munteni si moldoveni au ridicat biserici si manastiri in Transilvania: Prislop, Lancram, biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului, Vad, Feleac, Toplita, Catedrala mitropolitana din Alba Iulia, ridicata de Mihai Viteazul, biserica din Turnu Rosu-jud. Sibiu de Matei Basarab, bisericile din Ocna Sibiului si Fagaras sau manastirea de la Sambata de Sus, toate ctitorite de Constantin Brancoveanu s. a. In schimb, un numar de manastiri si biserici de mir din Tara Romaneasca si Moldova erau ctitorii ale transilvanenilor.
Trebuie consemnat si faptul ca Biserica Ortodoxa Romaneasca din Transilvania nu era o religie de stat, oficiala, ci dimpotriva, o religie „tolerata”, spre deosebire de celelalte patru confesiuni care aveau statutul de „recepte”. Se stie ca pe la mijlocul secolului al XVI-lea sasii transilvaneni - pana atunci catolici - au trecut la luteranism, iar o buna parte din unguri si secui - pana atunci tot catolici - au trecut la calvinism si unitarianism. Din a doua j...