Confessiones – Marturisiri
de Fericitul Augustin
Confessiones = Marturisiri , în 13 carti , scrisa între 397—401, în care povesteste cu sinceritate întâmplarile vietii sale, caderile si scaderile sale personale, pâna la moartea mamei sale, survenita în toamna anului 387, la Ostia.
Fericitul Augustin a scris aceasta lucrare între anii 397—401, deci în curs de cinci ani. Ea nu este o simpla biografie, ci o istorisire sincera si impresionanta a cresterii si evolutiei sale intelectuale, morale si spirituale din copilarie pana la moartea mamei sale, întâmplata în toamna anului 387, deci din. 354 pâna in 387, când el se afla în plina maturitate, având atunci 33 de ani. S-au întrebat multi si se mai întreaba de ce a scris Fericitul Augustin aceasta lucrare. Istoricii si patrologii au dat diferite raspunsuri acestei întrebari, dar e mai bine sa aflam mai întâi ceea ce ne spune Fericitul Augustin însusi.
Dupa ce istoriseste petrecerea sa la Madaura si Cartagina, el se exprima astfel:
„Cui istorisesc eu acestea ? Nu Tie, Dumnezeul meu, ci, în fata Ta, ma adresez neamului meu, neamului omenesc, oricât de mica ar fi partea celor care pot sa dea peste aceste rânduri. Si de ce aceasta ? Pentru ca, desigur, eu si oricine citeste acestea, sa cugetam din ce abis trebuie sa strigam catre Tine. Caci ce este mai aproape de urechile Tale, decât o inima marturisitoare si o viata în armonie cu credinta !”
lata cum se mai exprima el, în cartea a X-a, din Confessiones, cap. 3 : „Marturisirile pacatelor mele trecute, pe care, Doamne, mi le-ai iertat si acoperit, ca sa ma gasesc pe mine în Tine, schimbând sufletul meu prin credinta si taina Ta, atunci când sunt citite si ascultate, trezesc inima ca sa nu doarma în deznadejde si sa zica : „Nu pot”, ci sa vegheze în dragostea milostivirii Taie si in dulceata harului Tau, prin care este puternic oricine este slab, care, prin însusi harul Tau, devine constient de slabiciunea sa”.
Dupa ce a trecut prin ispitirile si patimile tineretii, Fe
