CONSTANTIN CEL MARE






Imperiul Roman a fost creat de Octavianus sub forma unitara. De la infiintare timp de 300 de ani a pastrat aceeasi unitate, instituindu-se “pax romana”.Aparent Octavianus si urmasii sai din dinastia “Iulia Claudia” au mentinut institutiile republicane, dar imparatul detinea puterea absoluta.
Incepind cu dinastia Antoninilor si apoi a Severilor, a cunoscut un secol si jumatate prosperitatea si stabilitatea institutionala, remarcindu-se imparatii Traian si Hadrian.
Dupa dinastia Severilor, imperiul a intrat intr-o criza, ce a marcat pentru totdeauna declinul de care au profitat “barbarii”. Armata, instrument prin care se urmarea stapinirea situatiei incepe sa-si aleaga ea imparatii provocind anarhie politica, principatul transformindu-se intr-o monarhie absoluta de tip militar “Dominatul”.
Diocletianus ales de armata imparat instituie dominatul ca forma de conducere si introduce tetrarhia adica conducerea in patru, deschizind astfel calea catre desmembrarea imperiului.
Refacerea imperiului este incercata de catre Constantin cel Mare, fiul nelegitim al generalului Constanti Clorus si al unei crestine orientale Elena. Constantin cel Mare este atras in lupta pentru tron la inceputul secolului IV. In anul 312, inaintea confruntarii de la Podul Milvius(Podul Vulturului) cu Maxentius, Constantin are viziunea unei cruci si a cuvintelor “In hoc signa vinces” (sub acest s emn vei invinge). In urma acestui vis, el foloseste crucea drept stindard pe scuturile armatei sale si obtine victoria. Crucea invingatoare a fost semnul ce I-a marcat intreaga domnie. Din acel moment Constantin a adoptat crestinismul prin care dorea sa redea si unitatea Imperiului. Favorizarea noii credinte este marcata pentru totdeauna in anul 113 cand prin “Edictul de la Micena”, a acordat libertatea de credinta tuturor crestinilor. In anul 325 a participat la consiliul ecumenic al bisericii crestine la micena, pentru combaterea arienismul