CONSTANTIN CEL MARE
Imperiul Roman a fost creat de Octavianus sub forma unitara. De la infiintare timp de 300 de ani a pastrat aceeasi unitate, instituindu-se “pax romana”.Aparent Octavianus si urmasii sai din dinastia “Iulia Claudia” au mentinut institutiile republicane, dar imparatul detinea puterea absoluta.
Incepind cu dinastia Antoninilor si apoi a Severilor, a cunoscut un secol si jumatate prosperitatea si stabilitatea institutionala, remarcindu-se imparatii Traian si Hadrian.
Dupa dinastia Severilor, imperiul a intrat intr-o criza, ce a marcat pentru totdeauna declinul de care au profitat “barbarii”. Armata, instrument prin care se urmarea stapinirea situatiei incepe sa-si aleaga ea imparatii provocind anarhie politica, principatul transformindu-se intr-o monarhie absoluta de tip militar “Dominatul”.
Diocletianus ales de armata imparat instituie dominatul ca forma de conducere si introduce tetrarhia adica conducerea in patru, deschizind astfel calea catre desmembrarea imperiului.
Refacerea imperiului este incercata de catre Constantin cel Mare, fiul nelegitim al generalului Constanti Clorus si al unei crestine orientale Elena. Constantin cel Mare este atras in lupta pentru tron la inceputul secolului IV. In anul 312, inaintea confruntarii de la Podul Milvius(Podul Vulturului) cu Maxentius, Constantin are viziunea unei cruci si a cuvintelor “In hoc signa vinces” (sub acest s emn vei invinge). In urma acestui vis, el foloseste crucea drept stindard pe scuturile armatei sale si obtine victoria. Crucea invingatoare a fost semnul ce I-a marcat intreaga domnie. Din acel moment Constantin a adoptat crestinismul prin care dorea sa redea si unitatea Imperiului. Favorizarea noii credinte este marcata pentru totdeauna in anul 113 cand prin “Edictul de la Micena”, a acordat libertatea de credinta tuturor crestinilor. In anul 325 a participat la consiliul ecumenic al bisericii crestine la micena, pentru combaterea arienismului. In anul 330 din ordinul aceluiasi imparat se construieste un nou oras ce-i poarta numele “Constantinopol” si care in scurta vreme a devenit capitala imperiului. In calitate de crestin Constantin cel Mare a ctitorit biserici crestine la Ierusalim, la Constantinopol si in alte orase din Orient. Masurile sale favorabile crestinilor
l-au determinat in ultimii ani ai vietii sa actioneze impotriva cultelor pagane. El a fost botezat abia pe patul de moarte.
Constanti cel Mare a avut o importanta politica deosebita pentru imperiu, dar pentru crestinism aceasta importanta a fost imensa. Astfel el a fost a doua mare personalitate dupa apostolul Pavel in biserica crestina. La adapostul statului crestinismul se raspandeste si in paturile superioare ale societatii romane, acestea facand sa creasca prestigiul bisericii crestine. Crestinii nu mai boicoteaza statul roman ci colaboreaza cu el. Urmasii lui Constantin au fost toti crestini si i-au urmat politica, culminand cu interzicerea cultelor pagane de catre Teodosie cel Mare in anul 391. Astfel crestinismul triumfa, devenind religie de stat. In secolele V-VI crestinii devin majoritari in imperiu
Pentru intreaga sa activitate in numele noii credinte crestine Constantin cel Mare si mama sa Elena au fost sanctificati,trecuti in randul sfintilor-Constantin si Elena-sfinti pe care cu totii ii praznuim in ziua de 21 mai.
...