INTRODUCERE
De mai bine de un secol cuvântul antropologie a facut o stralucita cariera.La început antropologia a fost stiinta care privea mai mult natura organica,omul ca fiinta naturii.Secolul trecut a avut ca dominanta biologia prezentata de multi si mari oameni de stiinta în frunte cu Darwin.
Un mod în care s-a analizat antropologia contemporana,a fost cel fondat filosofic:e vorba de o disciplina teoretica ce vizeaza omul dintr-un punct de vedere care-l plaseaza în lumina unei conceptii filosofice,a unei viziuni asupra lumii si a vietii.Aceasta antropologie pornita de la Dilthey si Bergson s-a dezvoltat în secolul nostru, pâna la Max Scheler, Jasper si Jacques Meritain.
O importanta contributie a adus-o filosofia existentialista care a avut meritul sa aseze omul si destinul sau în centrul preocuparilor sale filosofice.
Înca din Renastere s-a cautat o definitie a omului în limitele ratiunii.Dar între aceste moduri diferite de a privii problema omului, antropologia crestina aduce o importanta contributie.
Antropologia crestina este învatatura despre om întemeiata pe Revelatia dumnezeiasca.Antropologia crestina are trei temeiuri principale crestine:originea omului,constitutia fiintei omenesti si menirea omului.
Conform referatului biblic despre creatie,Dumnezeu a zidit lumea vazuta într-o anumita ordine,stabilita prin paradigmele planului Sau vesnic.Dupa ce a creat toate formele Sale existentiale prin cuvânt(sa fie…lumina,etc)începand cu lumina si încheindu-se cu omul,coroana tuturor cretiilor.
Lumea ca natura are caracter antropocentric asa cum atât de impresionant marturiseste Psalmistul:”Ce este omul ca-Ti amintesti de el?Sau fiul omului ca-L cercetezi pe el?Micsorându-l-ai pe dânsul cu putin fata de îngeri cu marire si cu cinste l-ai încununat pe el.Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale,toate le-ai supus sub picioarele lui.” 
De fapt abia dupa crearea si investirea omului cu demnitatea de conducator al lumii toate cate le-a facut