Dragi frati si surori intru Hristos,
Existenta unei Fiinte superioare, care a creat totul si care stapineste si controleaza totul, este mai mult decit evidenta pentru cei care cred in ea. Bineinteles ca aceasta Fiinta are un nume : Dumnezeu cel Intreit Sfint ! Sfinta Treime: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul adica Domnul Iisus Hristos si Dumnezeu Duhul Sfant.
Dumnezeu exista pentru cei care cred ca El exista. Dumnezeu da sens vietii, El da putere Binelui de a invinge raul, El da putere Vietii de a invinge moartea. Dumnezeu face ca plantele sa creasca, saminta sa dea rod, soarele sa straluceasca, s.a.m.d. Domnul Iisus Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Binele absolut, Dragostea desavirsita, care stapineste tot si controleaza tot. Omul, prin pacat s-a departat de Dumnezeu Dragostea desavirsita iar Dumnezeu din marea Sa milostivire pentru om da omului viata aceasta ca fiind sansa omului de a se curati, de a se desavirsi in Dragoste intorcindu-se din nou la Dumnezeu. Dumnezeu a creat timpul acestei vieti, timpul care curge dindu-ne astfel noua posibilitatea de a evolua catre desavirsirea noastra in Bine, Dragoste, Pace, Armonie. Fiecare om are timpul sau care nu curge la fel de repede cu al semenului. Noi evoluam astfel incit fiecare dintre noi nu mai este cel ce a fost cu o clipa in urma. Evolutia aceasta este un drum. Viata aceasta este de fapt evolutia inimii noastre, Calea pe care ea merge.
Viata aceasta este o lupta continua intre Viata si moarte.
Intruparea din Fecioara, viata ca om si Dumnezeu aici in lumea aceasta, patimile si rastignirea Domnului nostru Iisus Hristos, invierea Sa, prin toate acestea Dumnezeu ne promite ca cei ce-L vor urma vor invia cu El. Adica vor avea Viata vesnica ! Ce s-a intimplat de fapt ?! Vrajmasii Domnului nostru Iisus Hristos care sunt de fapt pacatele lumii pe care El le ia asupra Sa, nu reusesc sa omoare Dragostea Sa pentru oameni ! Batut, schingiuit, umilit si batjocorit de cei pe care El Ii crease, Hristos Iisus Dumnezeul Cel Viu nu inceteaza a-i iubi nici o clipa macar. Pe cruce fiind rastignit, El iarta toate acestea oamenilor si se roaga Tatalui Ceresc : « Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac ! »
Invierea Domnului nostru Iisus Hristos este semnul biruintei Vietii asupra mortii ! Este biruinta Dragostei desavirsite asupra raului !
Fiecare lucru este incarcat de o semnificatie nebanuta, o semnificatie care scapa ochiului uman. De fapt, dincolo de lucruri este ceea ce nu se vede : Adevarul ! Acesta este purtator al Vietii ! Frumusetea Vie pe care Dumnezeu a pus-O in toti si in toate ! Faptele omului, gindurile lui, simtamintele lui, trairea lui sunt toate proiectate pe existenta aceasta spirituala in care lupta dintre Viata si moarte se da pe viata si pe moarte. Si toate acestea determina sensul evolutiei spiritului uman, calea sufletului ! Sufletul care merge spre Desavirsirea lui in Dragoste adica spre Dunezeu, acela merge spre Viata !
Sufletul care merge in sens opus acela, Doamne fereste, merge spre moarte.
Dumnezeu pune Viata in faptele noastre in care noi punem Dragoste !!!
Ce este Viata ?! Viata este o vibratie a iubirii ! Viata este Dragostea care nu moare ! Este Dragostea Desavirsita ! Este integrarea sufletului in Armonia Creatiei lui Dumnezeu.
V-ati intrebat vreodata de ce omul nu poate controla totul ?! O simpla si banala raceala omul nu poate scapa de ea pe loc. Cu toata stiinta sa omul de fapt nu poate controla nimic fara ingaduinta si voia lui Dumnezeu. Un banal fir de iarba omul nu este in stare sa faca sa creasca. O furnica pe care-o vedem ca merge pe trotuar, in fata noastra, poarta in ea o mare Taina : Viata !
Plantele, vietuitoarele toate, absolut tot ce ne inconjoara dovedeste existenta lui Dumnezeu ! Ele slavesc pe Dumnezeu prin insasi existenta lor.
Si ca sa va dovedesc ca animalele stiu ca Dumnezeu le-a creat, va povestesc o mica intimplare. Ma plimbam pe o plaja insorita intr-o zi splendida de vara. Am vazut la un moment dat o buburuza, jos pe nisip. Era in mare pericol, gata gata s-o ia valurile si s-o inece. Mi s-a facut mila de ea si am hotarit s-o salvez. Ea se incapatina sin u vroia sa urce pe foaia de hirtie pe care i-o pusesem in fata. Ii era frica. Atunci, multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a venit in minte ceva si am rugat-o zicind in gind : “haide faptura a lui Dumnezeu ca eu te iubesc pe tine !” In acel moment buburuza a urcat pe hirtie. Dupa citeva minute, cind am ajuns linga padurea din apropiere, a trebuit sa-i spun acelasi lucru pentru ca mica vietate sa urce pe o frunza.
Am repetat aceasta experienta apoi cu o furnica pe care vroiam s-o salvez, apoi cu un gindac. Nici urma de gresala. A functionat perfect. Multumesc lui Dumnezeu !
Cit de absurda, lipsita de sens, de frumusete, de bucurie si cit de dureroasa este viata pentru cei ce nu cred in nemurirea sufletului !!!! Nici nu ...