Nasterea Domnului Iisus Hristos



Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Domnului în trup, traia în Mesopotamia, în tara cea dintre doua râuri, Tigru si Eufrat, care se mai chema pe atunci "Poarta lui Dumnezeu", un mare vrajitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numita Petor. Tot în vremea aceea, poporul lui Israel era în pustie, si ajunsese în pamântul amoreilor. Dupa ce l-a batut pe Sihon, împaratul amoreilor, trecuse în pamântul Vasanului. Acolo l-a batut pe Og, împaratul lor, si mare groaza a bagat în popoarele de dincolo de Iordan si din pamântul lui Moab, care era dincoace de Iordan, desi poporul înca nu trecuse Iordanul. Împaratia lui Moab, care era lânga poalele Muntelui Carmel si lânga Ierihon, avea pe atunci un împarat cu numele Balac. Si acesta, când a vazut ca poporul lui Israel - caruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, ca era singurul popor ce se închina adevaratului Dumne-zeu, ia tara dupa tara si popor dupa popor, si a ajuns lânga hotarele lui, a fost cuprins de mare spaima si grija. De aceea împaratul Balac a strâns boierii curtii sale din Madiam si a zis: Poporul acesta manânca acum totul împrejurul nostru, cum manânca boul iarba câmpului (Numerii 22, 4). Deci, sfatuindu-se ei si socotind ca nu vor putea tine piept unui popor care se arata asa de puternic, au hotarât ca nu este altceva mai bun de facut decât sa cheme în ajutor pe Valaam din Petor. Ca la popoarele pagâne era mare credinta în acest vrajitor pe vremea aceea. Atâta credinta aveau în acel mare vrajitor, încât îl socoteau ca pe un dumnezeu. Si a trimis Balac împaratul o delegatie peste Eufrat în Mesopotamia, cu mari daruri si cu mare cinste la Valaam din Petor, sa vina sa-i ajute cu farmecele sale, sa bata pe poporul lui Israel, ca daca nu, tara lor va fi pierduta. Si l-a dus pe vârful muntelui Peor si acolo i-a facut jertfe. Dar Valaam, în loc sa blesteme poporul lui Israel a început sa prooroceasca cele despre nasterea lui Ii