Poanta
Intr-o biserica pastorul si dirijorul nu se prea intelegeau. Cu trecerea timpului acest lucru a inceput sa fie observat tot mai evident in timpul programelor de inchinare. Prima saptamana pastorul a predicat despre dedicarea in lucrarea Domnului si renuntarea la dorintele noastre proprii. La sfarsitul predicii dirijorul a condus cantarea: "Nu, nu inapoi nu voi da". A doua saptamana pastorul a predicat despre zeciuiala si despre cum ar trebui sa daruim cu voiosie pentru lucrarea Domnului. Dirijorul a condus cantarea: "Fara nici o plata". A treia oara mesajul pastorului a fost despre barfa si cum ar trebui sa ne infranam limba. Cantarea care a urmat a fost: "Canta inima si spune marea minune la toata lumea…". Pastorul a devenit foarte frustrat si urmatoarea duminica a anuntat biserica ca doreste sa se retraga din slujba datorita celor ce se petreceau. Tot atunci dirijorul a condus cantarea: "De ce nu astazi?". A mai trecut o vreme, timp in care pastorul s-a retras intr-adevar. Intrebat fiind asupra motivatiei acestei hotarari el a informat biserica ca Isus a fost Cel care l-a pus in slujba si tot Isus l-a scos din ea. Cantarea urmatoare a fost: "Ce prieten si ce frate, am in Isus Domnul meu…".
Inteleptii din vechime au sustinut ca nu este nici un pacat savarsit ale carui urmari sa loveasca numai pe cel ce l-a infaptuit; caci pe langa un bolnav, sufera si cei din casa lui. Pentru ca sa ilustreze mai bine acest argument, ei au spus urmatoarea intamplare: “Un vapor mergea catre Iope ducand calatori. Unul dintre calatori a facut in cabina lui o spartura mare, in coasta vaporului. Cand au aflat ceilalti calatori de fapta lui, i-au zis: “Nenorocitule, ce-ai facut?!”. Atunci acesta a raspuns: “Ce va intereseaza? Spartura am facut-o in cabina mea, nu in a voastra!”. Daca apa intra in cabina lui, ar fi umplut si cabinele invecinate si in curand vaporul s-ar fi scufundat, inecand toti calatorii. Lumanarea care palpaie strica vederea celor din jur. Viata ta pacatoasa otra
