Prezentarea situatiei istorice


Din secolul al Vl-lea î. Hr. pâna la jumatatea secolului al II-lea î. Hr., iudeii din Palestina au constituit o natiune foarte mica într-unul din marile imperii ale vremii, cu un teritoriu limitat la colinele iudaice, fara acces la mare si exclusi de la principalele cai comerciale. Iudeea era administrata de catre un Mare Preot si de Sfatul sau, care erau si responsabilii financiari fata de imperiu sau fata de capitala, în toata aceasta perioada de aproximativ 400 de ani nu au existat conflicte relevante între ludeea si puterea imperiala, iar iudeii au trait în pace sub persani si sub regii elenistici.
În anul 175 î. Hr., când pe tronul imperiului seleucid, cu capitala în Antiohia Siriei, s-a urcat regele Antioh IV Epiphanes ( 175-164 î. Hr. ), lucrurile au început sa se schimbe. La Ierusalim unii membrii din aristocratia sacerdotala au început sa adopte un stil de viata mai elenistic, pâna acolo încât sa accepte construirea unui gymnâsion, una dintre institutiile cele mai importante ale civilizatiei grecesti. Copiii si tinerii erau educati aici, iar programa educativa cuprindea practicarea exercitiilor fizice, care se desfasurau nude, fapt care scotea în evidenta o diferenta importanta între cultura elenistica si cea iudaica: tinerii iudei erau circumcisi, ca semn al legamântului dintre Dumnezeu si Avraam ( Facere 17 ), în timp ce tinerii greci, convinsi sustinatori ai principiului „ mens sana in corpore sano ", detestau circumcizia pe care o considerau drept o mutilare. Unii iudei de aceea mergeau pâna acolo încât faceau apel la diferite operatii pentru a sterge urmele circumciziei ( I Macabei 1, 14 s.u. ).
Initiative extreme ca acestea au dat nastere la reactii. Nu totdeauna iudeii s-au opus influentelor straine: în timpul perioadei persane adoptasera numeroase aspecte ale religiei si culturii persane, iar în 175 î. Hr. acceptasera si unele aspecte din elenism, însa gymnâsion-ul era într-adevar prea mult, din m