Proorocii iubirii si apa otravita

Proorocii Ierusalimului nu este o carte a vremurilor noastre, ci un roman pe masura vremurilor noastre, pare sa sugereze autorul. O carte care da, intr-un mod neasteptat, masura adevarata a cuvintelor biblice: „Proorocii si preotii-s stricati. Chiar in Casa Mea le-am gasit rautatea – asa zice Domnul. De aceea calea lor va fi lunecoasa si intunecoasa. Vor fi impinsi si vor cadea. Voi aduce nenorocirea peste ei. In proorocii Ierusalimului am vazut nenorociri mari. Sint preacurvari, traiesc in minciuna, intaresc miinile celor rai, asa ca nici unul nu se va mai intoarce de la rautatea lui. Toti inaintea mea sint ca Sodoma, iar locuitorii Ierusalimului sint ca Gomora... de aceea vorbeste Domnul despre prooroci: iata ii voi hrani cu pelin, si le voi da sa bea ape otravite. Caci prin proorocii Ierusalimului s-a raspindit nenorocirea in toata tara“.

- Simfonie a degradarii treptate
Sentinta este rostita, in convulsiile unei crize abstinente, de catre Nojita, un taran din Ciopleni „bisericos nevoie mare“, aflat insa in imposibilitate de a-si mai procura bautura. Vorbele sale, acompaniate de priviri sticloase, strigate si plinsete la granita umanului sint insa, parte a singurei transe autentice din roman, in care religiosul, desi parodiat, reuseste sa apara ca o categorie existentiala cu adevarat dorita si cautata, dar cu insuficienta forta. Vocea lui Nojita este cea mai aproape de vocea autorului insusi. Personajul si-a botezat copiii cu aceeasi devotiune religioasa: Ierusalim, Golgota, Pilat.

Romanul desfasoara o actiune complicata, pe multiple niveluri narative, menita sa surprinda „proorocii“ in variatele ipostaze ale decaderii lor, devenind pina la urma o simfonie a degradarii treptate. Ierusalim, personajul cu numele cel mai incarcat simbolic, proaspat intors din Germania, unde, de copil „lucrase“, prostituindu-se, pentru o retea de traficanti romani de carne vie, se converteste acum in agent de vinzari al Pro TV-ului si ajunge tocm