Pe acea vreme împaratea peste Israil, Ahab, împaratul cel faradelege, avînd scaunul sau în Samaria - acel loc era atunci al treilea scaun al împaratiei lui Israil. Cel dintîi era în partea lui Efrem. Al doilea, în Tere, în partea lui Manasi. Al treilea, în Samaria, tot în partea lui Efrem. Ahab si-a luat de sotie pe Izabela, fata lui Ieteval, împaratul Sidonului si a adus cu ea în Samaria pe urîciunea acelei cetati, pe idolul Baal si l-a pus în casa lui, pe care o zidise în Samaria. Ei se închinau aceluia ca unui Dumnezeu si tot Israilul venea la închinarea idolului Baal. Acel împarat a mîniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt, mai mult decît toti împaratii care au fost în Israil înaintea lui, caci a înmultit foarte mult închinaciunea de idoli în împaratia sa. Deci, proorocul lui Dumnezeu Ilie, a mers la Ahab, fiind plin de rîvna catre Dumnezeu, spre a-l mustra pentru ratacire, ca, parasind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor si pe toate popoarele le tragea cu sine în pierzare.
Vazînd pe împarat ca nu asculta sfaturile lui, Sfîntul Prooroc Ilie a adaugat si fapte pe lînga cuvinte, pedepsind pe potrivnicul lui Dumnezeu si pe poporul lui. El a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, înaintea Caruia stau eu, ca nu va fi în anii acestia roua si ploaie din cer pe pamînt, decît numai prin cuvîntul gurii mele. Aceasta zicînd, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndata cu cuvîntul proorocului s-a încuiat cerul si s-a facut seceta si nici o picatura de ploaie sau de roua n-a picat de sus pe pamînt, iar uscaciunii pamîntului a urmat nerodirea, lipsa de hrana si foametea poporului. Pentru ca împaratul gresind singur, a venit mînia lui Dumnezeu asupra lui si a tuturor si toata împaratia se primejduia, ca si mai înainte pentru pacatul lui David. Proorocul lui Dumnezeu, Ilie, astepta sa se pedepseasca Ahab, împaratul lui Israil si, cunoscîndu-si ratacirea sa, sa se întoarca prin pocainta la Dumnezeu si pe popoarele cele razvratite sa le întoarca cu sine la cal