Religia scitilor


Religiozitatea scitilor a fost remarcata in antichitate indeosebi de istoricul grec Herodot. Acesta zaboveste indelung asupra civilizatie scitilor in cartea a IV0-a a Istoriilor sale.
Scitii au venit in regiunea nord-pontica inlocuind pe cymmerieni. Ei s-au organizat in patru mari triburi: scitii nomazo, regali, agricultori si plugari. Se pare ca scitii adevarati erau scitii nomazi, ceilalti fiinf triburi locale asimilate de civilizatia scitica.
Scitii nomazi si cei regali isi amenajau carutele astfel incat acestea sa poata oferi adapost confortabil femeilor si copiilor, in timp ce barbatii se deplasau calare. Din aceasta cauza si religia scitilor este caracteristica populatiilor nomade, fara temple si – probabil – fara o organizare sacerdotala asemanatoare celei existente la populatiile sedentare. Totusi existenta unei minutioase preocupari pentru cultul mortilor, in special pentru persoanele de vaza sau capetenii, lasa sa se inteleaga, peste veacuri, sinceritatea si profunzimea sentimentului religios al scitilor. Astfel, inspirandu-se din propria lor religiozitate, scitii au dat la iveala opere de arta de o rara maiestrie artistica.
Principalul izvor pentru cunoasterea religiei scitilor nord-pontici il consituie informatiile istorice furnizate de Herodot. Aceste informatii sunt adunate in special in Istorii, cartea a IV-a. Apoi, o multime de date privitoare la religia scitilor s-au adunat prin cercetarile arheologice, continuate inca si in vremea noastra. Inventarul funerar din mormintele scitilor regali a oferit ample posibilitati pentru intelegerea fenomenului religios scitic.
Herodot a incercat sa creioneze divinitatile scitice dupa modelele grecesti pe care la stia el. Privind deci astfel asupra panteonului scit, el a afirmat urmatoarele : “cat despre datinile lor, iata care sunt: ei cinstesc numai pe urmatorii zei: pe Histia, apoi pe Zeus si Gaia, tinand-o pe Gaia drept sotia lui Zeus; dupa acestia, pe Apollo si Afrod