SECOLUL XX-AMURGUL ZEILOR
REFERAT LA ISTORIA RELIGIILOR
La sfarsitul secolului XIX filozoful german Friedrich Nietzsche scria in “Stiinta voioasa” urmatoarele:
“ Nu ratacim oare printr-un neant nesfarsit ? Nu ne adie golul in fata ? Nu s-a facut mai frig ? Nu vine mereu noaptea si numai noaptea ? Nu trebuie sa aprindem felinare ziua in amiaza mare ? Nu auzim inca nimic in galagia cioclilor care il ingroapa pe Dumnezeu ? Nu simtim inca din mirosul putrezirii divine ? - si zeii putrezesc ! Dumnezeu a murit ! Dumnezeu ramane mort ! Si noi l-am ucis ! Cum sa ne consolam , noi , ucigasii ucigasilor ? Cel mai sfant si mai puternic din tot ce a avut lumea pana acum si-a pierdut sangele sub cutitele noastre - cine ne spala de acest sange ? Cu ce apa ne-am putea curata ? Ce ispasiri , ce jocuri sfinte va trebui sa inventam ? Nu este oare dimensiunea acestei fapte prea mari pentru noi ? Nu trebuie sa devenim noi insine zei pentru a parea cel putin demni de ea ? Fapta mai mare nu a existat niciodata - si oricine se va naste dupa noi va patrunde datorita acesteai fapte , intr-o istorie mai inalta decat a fost toata istoria pana acum !”
“Dumnezeu a murit” iar “zeii putrezezc”,iata cu ce dicton va incepe secolul XX!Caci daca Antichitatea iar mai ales Evul Mediu au stat sub semnul zeitatilor de tot felul,secolul XX aduce o mutatie in constiinta si spiritualitatea colectiva,este secolul “Amurgului zeilor”.
Care au fost factorii care au dus la desacralizarea lumii in secolul trecut,care au fost motivele care au provocat trecerea de la sacru la profan,cum s-au manifestat aceasta in cultura si civilizatia lumii si mai ales cum arata o societate fara zei perfecti si atotputernici.Este posibila astfel o societate fara Dumnezeu?
Desacralizarea s-a produs ,este un fapt cert comparand cum arata societatea de azi in comparatie cu cea a Evului Mediu,si ea a avut loc la toate nivelurile de cultura civilizatie:filozofie,arta,ideologie,stiinta,po-
litica,mentalitate etc.Biserica insasi a suferit transformari cruciale care au dus in zilele noastre la discredi-
tarea ei in ochii credinciosilor,
Si pentru ca la inceput a fost ideea,sa incepem cu mutatiile suferite in planul constiintei.
Faptul ca biserica isi pierde punctul de reper in aceasta era, reprezinta un pericol mai mare ca oricand, deoarece in ultimii o suta de ani si ceva, lumea s-a schimbat intr-un mod foarte dramatic si inspaimantator. Oamenii nu mai privesc adevarul cum au facut-o mai demult. In realitate, traim cu o filozofie dominanta care a devenit ostila ideii de adevar absolut.
De la inceputul istoriei cunoscute si pana la sfarsitul secolului trecut, practic toata filozofia umana presupunea necesitatea adevarului absolut. Adevarul era in mod universal recunoscut ca fiind ceea ce era adevarat si nu ceea ce este fals, ceea ce era drept si nu eronat, ceea ce era corect si nu incorect, ceea ce era moral si nu imoral, ceea ce era just si nu injust, ceea ce era bine si nu rau. Virtualmente, toti filozofii de la Platon incoace au presupus obiectivitatea adevarului. De fapt filozofia insasi era o cautare a intelegerii supreme a adevarului. O asemenea preocupare era considerata posibila, chiar necesara, fiindca adevarul era inteles ca fiind acelasi pentru fiecare om. Dar asta, desigur, nu insemna ca toata lumea era de acord cu privire la care era acest adevar. Dar, practic, toti erau de acord ca, oricare ar fi fost acest adevar, el era adevarat pentru toata lumea.
Aceasta atitudine s-a schimbat complet in secolul al XIX-lea odata cu nasterea existentialismului. Existentialismul sfideaza o definire precisa, dar include conceptul care recunoaste ca adevarul suprem este subiectiv (adica, avandu-si sursa in mintea individului) si nu obiectiv (adica, ceva care in realitatea exista independent de indivizi). Existentialismul eleveaza experienta individuala si alegerea personala a fiecaruia, minimalizand sau chiar eliminand standardurile absolute de adevar, moralitate si altele asemenea. Putem caracteriza exact existentialismul ca fiind nimic altceva decat abandonul obiectivitatii. Existentialismul este inerent anti-intelectual, irational.
Filozoful danez Soren Kierkegaard este cel ce a folosit prima oara termenul "existential". Viata si filozofia lui Kierkegaard a orbitat in jurul experientelor pe care le-a avut cu Crestinismul. Ideile crestine si terminologia biblica se intalnesc des in multe din scrierile sale. El a scris mult despre credinta si fara indoiala ca s-a considerat un crestin. Multe din ideile sale au inceput sub forma unei reactii legitime impotriva formalismului invech...