Secularizare si sfintenie

Se vorbeste astazi de o societate secularizata. Secularizarea este trecerea în proprietatea statului a bunurilor Bisericii însa azi sensul este mai larg referindu-se la faptul ca societatea nu tine cont de aspectul spiritual, de fapt de Dumnezeu.
Originea acestei societati este de la renastere si perioada iluminista când s-a intro-dus dictonul „omul este masura tuturor lucrurilor” si s-a promovat o dezvoltare exclusiv materiala a societatii. Aceasta a dus la trei mutatii principale:
-Prima este ca s-a transferat centrul de gravitatie al lumii de la Dumnezeu la om. Conceptia antropocentrista sustine ca omul trebuie sa se realizeze prin el însusi fara Dumnezeu, adica îl face pe om sa simta vointa divina ca un atentat la propria libertate. Omul se simte liber doar în masura în care elimina sacrul din jurul lui. Adevarata libertate în Hristos e înlocuita cu libertinajul :”fac ce vreau si fac ce-mi place” ,omul ajungând rob poftelor si propriilor placeri si nicidecum liber, ba este si rupt de izvorul vietii vesnice. Se ajunge la încalcarea legilor lasate de Dumnezeu, omul considerând ca este îndreptatit sa guverneze lumea dupa legile lui. Culmea este ca desi realitatea îi arata ca greseste –dezastrul în plan spiritual si social (decaderea morala, distrugerea familiilor deci a societatii, alienarea individuala si sinuciderile) dar si ecologic-- omul se încapatâneaza sa faca voia duhurilor rele în numele propriei „libertati”. De aici dreptul mamei de a-si arunca la gunoi potentialii copii, al homosexualilor de a se casatori si în general exacerbarea tendintelor demonice: senzualismul, ura, agresivitatea si violenta. De fapt aceleasi vechi pacate-- mândria, mânia, pofta – însa ambalate mai atractiv. Omul crescând în acest mediu pierde constiinta pacatului.
-În al doilea rând apare o separatie artificiala între domeniul public si cel privat care se manifesta prin tendinta de a elimina religia din viata sociala care este orientata insistent pe d