Sfântul Cuvios Dimitrie Cel Nou


”Întru tine parinte cu osârdie s-a mântuit cel dupa chip, caci luând
Crucea ai urmat lui Hristos si lucrând ai învatat sa nu se uite la trup,
caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor..
Pentru aceasta si cu îngerii împreuna se bucura, Preacuvioase Parinte
Dimitrie, duhul tau.”

Bucuria cinstirii minunatului Izvorâtor de Mir, a sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este îndoita pentru dreptmaritorii crestini ortodocsi români, caci în ziua imediat urmatoare acestuia, aducem slava lui Dumnezeu pentru un alt dar dat noua, ce poarta numele sfântului Mucenic, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.
Acest cuvios parinte, Dimitrie cel Nou, a trait în vremea împaratilor crestini vlaho-bulgari si era dintr-un sat care se numeste Basarabi, la sud de Dunare, sat asezat pe marginea apei Lomului. Multe lucruri nu s-au pastrat despre viata sa în lume, crestinii pastrând doar faptele lui, dupa ce si-a închinat viata lui Dumnezeu. Se stie doar ca acesta era pastor de vite în satul lui si vazând ca toate cele din lume sunt trecatoare, s-a asezat mai întâi într-o pestera din apropierea satului natal. Dorind sa traiasca viata în Hristos dupa modelul marilor sfinti cuviosi, acesta se salasluieste într-o mânastire din apropierea pesterii amintite. Viata sa petrecuta în rugaciune, post, osteneli de tot felul si privegherile pe care le facea, au avut ca martor doar pe Dumnezeu, Care l-a si învrednicit cu darul facerii de minuni. Sfântul si-a cunoscut timpul iesirii sufletului din trup, si asezându-se între doua pietre s-a odihnit în Domnul.
Dupa o vreme apa Lomului a venit mare încât a luat si cele doua pietre care se aflau în apropierea pesterii si împreuna cu ele si moastele sfântului, ramânând multa vreme pe fundul apei. Dumnezeu însa nu lasa necunoscuti pe dreptii sai, de aceea îngerul Domnului s-a aratat unei copile pe care rau o chinuia un duh necurat, spunându-i ca daca va scoate moastele sfântului din apa atunci ea se