Sf.Ioan Gura de Aur



Sfantul Ioan Gura de Aur este cel caruia istoria Bisericii Universale i-a consacrat un loc privilegiat in sanul sau, Rasaritul readucandu-l in permanenta in amintire prin savarsirea liturghiei alcatuite de el, iar Apusul cinstindu-l cu asezarea moastelor sfantului in cel mai de seama loc al sau, in preajma bazilicii Sfantului Petru din Roma. Obisnuiti ca Sfantul Ioan sa fie cel care ne poarta, prin liturghia sa, catre inaltimile divine, ne va fi greu sa acceptam imaginea ultima pe care o ofera istoria vietii sale, imaginea unui om macinat de boala si fortat de soldati sa parcurga pe jos calea catre locul de exil. De aceea, relatarea vietii lui Ioan ne pune in situatia de a cauta o explicatie pentru orbirea contemporanilor sai. Pentru Dumnezeu, probabil, explicatia este mai simpla: pana sa primeasca, dupa moarte, slava Bisericii, lui Ioan i-a fost daruit privilegiul ca viata sa ii fie asemenea lui Hristos, cel caruia i-a inchinat intreaga sa existenta; Gura de Aur a vorbit „cu putere” inaintea oamenilor, iar acestia au cautat sa-l piarda, a slujit neobosit Bisericii, insa „ai sai”, clericii crestini ai vremii, „nu l-au primit” si s-au folosit de mai marii lumii spre a-l obliga sa poarte crucea exilului. Istoria cu incheiere martirica a vietii lui Ioan incepe in Antiohia, in jurul anului 350, unde se naste intr-o familie influenta, ca fiu al functionarului imperial Secundus si al Anthusei, cea care va ramane vaduva la varsta de douazeci de ani, fara sa se mai recasatoreasca vreodata. Cu un destin aproape identic cu cel al mamei episcopului Augustin din Hippona, Sfanta Monica, crestina evlavioasa Anthusa este cea care isi calauzeste fiul catre o educatie in urma careia sa aiba parte de valorile cele mai de seama ale vietii culturale si spirituale. In privinta culturii, Ioan este indrumat sa urmeze o pregatire in arta oratorica (asa cum s-a intamplat si cu Augustin), care reprezenta in epoca cea mai inalta treapta a educatie