Trezirile religioase din America
de Bogdan Mateciuc
 
Termenul de "trezire religioasa" este des folosit în mediile neoprotestante începând cu primele decenii ale secolului 18, cu referire la perioadele de interes religios crescut. Predicile si adunarile de rugaciune, frecvent marcate de un emotionalism intens, sunt caracteristice acestei perioade, când se dorea reînnoirea credintei personale a membrilor din diferitele culte religioase si motivarea oamenilor de a-si marturisi public credinta pentru prima oara. Prin extrapolare, termenul este folosit si pentru orice miscare religioasa importanta din trecut. În Evul Mediu în Europa occidentala, asemenea "treziri" au avut loc în conexiune cu organizarea Cruciadelor si sub auspiciile diferitelor ordine monastice catolice, uneori cu manifestari bizare, cum ar fi cazul Flagelantilor sau mania dansului. Reforma protestanta din secolul 16 a fost de asemenea însotita de treziri religioase.
Ar fi mai exact însa a limita aplicarea termenului la istoria protestantismului modern, în special cel din Marea Britanie si din Statele Unite, tari în care asemenea miscari au înflorit cu o vigoare neobisnuita. Secta metodista de exemplu a aparut dintr-o astfel de miscare în prima jumatate a secolului 18. Miscarea respectiva a numita ulterior Miscarea sau Trezirea Wesleyana.
"Marea Trezire" a fost una dintre aceste miscari de revigorare a credintei în coloniile americane, atingând un apogeu în anii 1740. Treziri religioase locale avusesera loc si anterior, unul dintre sustinatorii acestora fiind predicatorul congregationalist Jonathan Edwards. În 1739 si 1740 predicatorul englez George Whitefield a întreprins lungi turnee peste Atlantic, atragând mase mari cu predicile despre necesitatea pacatosilor de a se pocai. Exemplu lui a fost urmat de alti predicatori, aparând astfel predicatorii itineranti.
Marea Trezire a avut efecte variate si, într-o oarecare masura, contradictorii asupra vietii religioase din Statele Unite. A creat tensiune, di