ACTUALITATEA  LUI  EMINESCU
                                               
Eminescu se bucurã de o actualitate mereu reînnoitã. Opera lui poeticã l-a încununat cu nimbul nemuririi, fãcându-l sã renascã cu fiecare generatie. Dar Eminescu nu este numai poet. Este si gânditor politic. Sub acest aspect, nu s-a realizat în jurul numelui sãu acea unanimitate de simtire care l-a consacrat definitiv pe poet. Controversa a izbucnit încã de pe timpul când îsi scria articolele în "Timpul". Unii n-au vãzut în campania de presã a lui Eminescu decât pe scribul de partid, plãtit sã-si împroaste cu invective adversarii ; altii au explicat vehementa de limbaj a articolelor lui cu începuturile bolii care avea sã-i întunece mintea câtiva ani mai târziu ; altii, în sfârsit, le-au pus pe seama temperamentului sãu pasional, care nu si-ar fi gãsit cea mai bunã întrebuintare în acest domeniu. Toti acesti critici ai activitãtii lui ziaristice socotesc cã articolele din "Timpul" dãuneazã geniului sãu. Din fericire pentru memoria lui Eminescu, s-au gãsit si multi reprezentanti de frunte ai culturii românesti care si-au format alte pãreri despre activitatea lui ziaristicã. Scurtu, Chendi, Densuseanu, Iorga, Bogdan, Aurel C. Popovici, Puscariu, Mehedinti, Slavici, Goga si altii - cum ne informeazã D. Murãrasu - se înclinã cu aceeasi admiratie si în fata gazetarului Eminescu : "O stranie simtire, umbra geniului te atinge când observi cã nici una din marile chestiuni ale politicii românesti actuale nu a rãmas neobservatã de Eminescu" - scrie Bogdan, - iar Octavian Goga : "Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvânt ideea integralitãtii nationale cu toate atributele ei logice". Dupã moartea lui Eminescu, articolele lui au rãmas brusc în uitare. Pe cât de sus se ridicase poetul în pretuirea contemporanilor, pe atât de putin interes mai trezea în suflete activitatea lui ziaristicã. Într-o anumitã mãsurã, era fireascã aceastã reactiune inegalã