Agamemnon Dandanache
O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale


Mentionat in tabela de “persoane”, al doilea dupa Stefan Tipatescu cu precizarea: “vechi luptator de la ’48”, personajul sugereaza prin asociatiile numelui – Agamemnon (cuceritorul Troiei) si Dandanache – o adevarata “dandana”, ipostaza unei aparitii surprinzatoare care va rasturna ordinea politica si sociala a impatimitilor in ale parvenirii.
Intrarea in tumultul framantarilor alegerilor, in acea capitala de judet de munte “in zilele noastre”, dupa cum precizeaza scriitorul, se va face abia in actul IV al comediei (ultimul), in scena a II-a, printr-o precizare de regie subtila, grotesca: “Aceiasi (Zoe si Tipatescu) “Trahanache si Agamita Dandanache, venind din fund”. Este in comedie una din modalitatile principalede caracterizare a personajelor – de catre scriitor, prin tabela de personajesi indicatiile scenice ale scriitorului (corespunzator cu ceea ce se realizeaza in genul epic – caracterizarea directa de catre scriitor) ; autocaracterizarea – prin intreg comportamentul personajului: vorbire, gestica, mimica, tinuta, atitudine fata de celelalte personaje, conceptii si caracterizarea de catre alte personaje. Intrand in scena confruntarilor, Trahanache prezentandu-l, observatiile scriitorului continua: “vorbeste peltic si sasait, incurca personajele – pe Trahanache cu Tipatescu, nu este lamurit a cui sotie este Zoe – Dandanache, creaza in comedia lui Caragiale o noua dimensiune, cu semnificatii multiple. Respectand comicul de caracter, Dandanache face parte din randul celor dominati de ambitie, al vanitosilor care tin la drepturile lor – familia sa fusese de la 1848 in camera – dupa propriile marturisiri.
Trasaturile dominante sunt caricaturale: ramolisment – “involutie biologica”, degradare chiar. Mai siret si mai canalie decat toti – intrecandu-l si pe Catavencu, Dandanache, venit “cu birza tinti postii hodoronc – hodoronc, zdronca – zdronca…(…)… si clopoteii (gest)… imi tiuie urechile…”, se