Agamemnon Dandanache
O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale
Mentionat in tabela de “persoane”, al doilea dupa Stefan Tipatescu cu precizarea: “vechi luptator de la ’48”, personajul sugereaza prin asociatiile numelui – Agamemnon (cuceritorul Troiei) si Dandanache – o adevarata “dandana”, ipostaza unei aparitii surprinzatoare care va rasturna ordinea politica si sociala a impatimitilor in ale parvenirii.
Intrarea in tumultul framantarilor alegerilor, in acea capitala de judet de munte “in zilele noastre”, dupa cum precizeaza scriitorul, se va face abia in actul IV al comediei (ultimul), in scena a II-a, printr-o precizare de regie subtila, grotesca: “Aceiasi (Zoe si Tipatescu) “Trahanache si Agamita Dandanache, venind din fund”. Este in comedie una din modalitatile principalede caracterizare a personajelor – de catre scriitor, prin tabela de personajesi indicatiile scenice ale scriitorului (corespunzator cu ceea ce se realizeaza in genul epic – caracterizarea directa de catre scriitor) ; autocaracterizarea – prin intreg comportamentul personajului: vorbire, gestica, mimica, tinuta, atitudine fata de celelalte personaje, conceptii si caracterizarea de catre alte personaje. Intrand in scena confruntarilor, Trahanache prezentandu-l, observatiile scriitorului continua: “vorbeste peltic si sasait, incurca personajele – pe Trahanache cu Tipatescu, nu este lamurit a cui sotie este Zoe – Dandanache, creaza in comedia lui Caragiale o noua dimensiune, cu semnificatii multiple. Respectand comicul de caracter, Dandanache face parte din randul celor dominati de ambitie, al vanitosilor care tin la drepturile lor – familia sa fusese de la 1848 in camera – dupa propriile marturisiri.
Trasaturile dominante sunt caricaturale: ramolisment – “involutie biologica”, degradare chiar. Mai siret si mai canalie decat toti – intrecandu-l si pe Catavencu, Dandanache, venit “cu birza tinti postii hodoronc – hodoronc, zdronca – zdronca…(…)… si clopoteii (gest)… imi tiuie urechile…”, se foloseste de santajul unei scrisoare de amor pe care a gasit-o intr-un pardesiu uitat in casa sa “de catre o persoana insemnata” – al carui nume nu-l va rosti – si care “vine sa zoace la mine carti”. Povestind intamplarea lui Tipatescu si lui Zoe, dimensiunea comicului se amplifica prin coincidenta intamplarii, creand panica, agitatie, mai ales pentru Zoe. Dandanache recunoste ca daca nu-I dadea in gand asta “nu m-aledzeam… si nu merdze de loc, neicusorule; fa-ti idee! familia mea de la patruzopt (coborand catre public), si eu in toate Camerele, cu toate partidele, eu ruminul impartial… si sa ramai fara coledzi!” Caracterizat ironic de catre Zoe: “E simplu, dar e un om onest”, il roaga sa nu povesteasca alegatorilor intamplarea cu ”scrisoarea bencherului” (pastrata de Dandanache pentru ca “La un caz iar… pac!la <>”) pentru ca, spune Tipatescu:”… asupra alegatorilor ar face poate rau efect…”, Dandanache ii raspunde lui Tipatescu: “Nu spui neicusorule; dar daca oi uita – aminteri, am memorie buna… dar stii, cum sunt ametit de drum, poate sa uit sa-ntep – sa-mi fateti semn. Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa consoarta d-tale…” Urmatoarele replici continua sa intareasca trasaturile personajului, din perspectiva unui comic absurd ce depaseste asteptarile: Tipatescu: “Care consoarta mea?” Dandanache: “Doamna. Zoe aparte: A! idiot!”
Aici nu poate fi vorba de o tehnica a disimularii, desi siretenia pelticului nu este de neglijat.
Pentru a se apara (ascultand atent ce I se spunea – noteaza scriitorul), Dandanache invoca greutatea drumului, stare de oboseala, clopoteii etc. Revine in scenele XII, XII si XIV (scena finala). In discutia cu Trahanache (in asteptarea muzicii), Dandanache repeta povestea cu privire la “persoana insemnata” : “Cand I-am pus pitorul in prag – ori coledzi, ori “Razboiul”, ma-ntelegi – tranc!depesa aiti…” Si Trahanache crede in ameteala “de drum… caruta… si clopoteii”. Dandanache isi considera interlocutorii incapabili sa-l inteleaga. Astfel scena a XII-a se completeaza cu o replica a lui, replica ce subliniaza ticalosia personajului, spiritul sau machiavelic – aparte (cum precizeaza autorul): “E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe…” Trahanache il caracterizeaza astfel pe Dandanache: “Destept… dar mi se pare ca e cam siret!” Intr-o atmosfera de urale, muzica, ciocnitde pahare – alegatorii si alesii urbei – inclusiv cei care s-au confruntat pe parcursul campaniei- Catavencu, Branzovenescu< Farfuridi, Sub diriguirea politaiului Pristanda “care tine cu mana tactul uralelor”, Dandanache isi va rosti discursul. Indemnat de Zoe si Tipatescu, trece la mijloc cu paharul in mana spunand: “In sanatatea alegatorilor… care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nemereste) … asta… cum sa zic, de! … zi-I pe nume, de! … a! sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patruzopt in Camera, si eu ca ruminul, impartial, care va sa z...