G. Calinescu: Enigma Otiliei
Aglae Tulea
- caracterizare -
Aglae Tulea-caracterizare – 1 George Calinescu: Enigma Otiliei
Aglae Tulea „baba absoluta, fara cusur în rau”, asa cum o caracterizeaza Weissman, este sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi.
Odata aparut în scena, personajul se misca într-o liniaritate totala. De la început la sfarsit Aglae stârneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa cu atentie: „Otilia opri pe Felix în fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi vârsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine într-o coafura japoneza. Fata era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul încovoiat si acut, obrajii brazdati de câteva cute mari, acuzând o slabire brusca. Ochii erau bulbucati ca si aceia ai batrânului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era îmbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, strânsa la gât cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele în care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur”.
Acelasi personaj, Otilia face prezentarile:
„– E tanti Aglae, sora lui papa, explica Otilia lui Felix, vazându-l cam nedumerit.
– De unde sa ma cunoasca? întreba Aglae. Când a murit ma-sa, era numai atât. De atuncea nu l-am mai vazut.”
Prima impresie urâta pe care o provoaca lui Felix se leaga de limbajul ei, ce caracterizeaza perfect femeia crescuta la mahala si educata la periferia orasului.
Prezenta continua a Aglaei în casa lui mos Costache e motivata, la prima vedere, de gradul de rudenie si de pozitia casei, familiei Tulea, aflata în imediata vecinatate a casei Giurgiuveanu, dar mai ales, de dorinta apriga, chiar nestapânita, a femeii de a pune mâna pe averea batrânului. Ea este convinsa ca numai banii pot aduce stabilitatea unei familii si-i doreste cu atâta putere încât tot restul se estompeaza, cu exceptia copiilor! Aglae încarneaza
Aglae Tulea-caracterizare – 2 George Calinescu: Enigma Otiliei
chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata în chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila.
E atâta cheltuiala în a o înlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maruntisul Auricai, încât personajul depaseste repede, si înca de la începutul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscata de rautate, aproape nici nu o poti închipui tânara, la începutul casatoriei ei cu Simion. Personajul se misca într-un timp inert si de aceea nici nu evolueaza, se plimba doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasata.
Gesturile cu care îl întâmpina pe Felix tind sa stabileasca repede relatia. Felix este tratat cu superioritatea izvorâta doar din ura fata de înca un eventual pretendent de mostenire, de aceea „demnitatea” cu care îsi ridica mâna spre a-i fi sarutata se potriveste prea putin cu acel „hm!” „artagos” rostit „cu un glas ragusit, însa forte. Esti flacau în lege!” Aflând ca Felix va intra la Universitate, Aglae se mira sumbru. „Felix va cunoaste curând împunsaturile matusii, pe toti deodata îi împrosca cu venin:
– Asa?! se mira Aglae. N-am stiut: faci azil de orfani. [...] faceti pensiune, continua implacabil Aglae. O sa aiba Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? [...]
– Asa esti dumneata, cocoana Aglae, malitioasa”.
Este întruchiparea raului, malignitatea.
Pascalopol o considera „malitiosa”, în realitate Aglae e numai venin, si mai ales asupra Otiliei îi place sa-l verse. Fata încurca planurile ei din mai multe puncte de vedere.
Privirile lui Felix, fixate asupra Aglaei, în momentul în care Pascalopol îi ofera Otiliei un inel cu safire, descopera ca „prin ochii Aglaei si ai Aurichii trecura fulgere”.
Aglae conduce peste tot. În propria casa îl sine din scurt pe Simion, face si desface casatoriile copiilor, întoarce totul dupa bunul ei plac. La întoarcerea Olimpiei, Aglae
Aglae Tulea-caracterizare – 3 George Calinescu: Enigma Otiliei
simuleaza supararea, în realitate e satisfacuta ca fata ei are un sot avocat:
„Aglae si Aurica întoarsera capul simulând surpriza.
– Olimpia! Tu esti? exclama Aglae cu o solicitudine în care voia sa puna totusi o usoara urma de suparare. Olimpia se lasa sarutata de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sarutata cu un respect afectat de Stanica”.
Motivul acestei raceli al relatiilor î...