Alexandru Lapusneanul
- povestire pe momente ale subiectului -
Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori români care folosesc drept sursa trecutul istoric al poporului nostru, realizând prima nuvela istorica valoroasa din literatura româna, “Alexandru Lapusneanul”. Autorul înfatiseaza ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, ani caracterizati prin razbunare plina de cruzime a voievodului împotriva boierilor tradatori.
Titlul nuvelei aduce în prim-plan personalitatea impresionanta a personajului principal, Alexandru Lapusneanul, ramas în istorie mai ales prin a doua sa domnie. El apare drept tipul domnitorului tiran, a carui cruzime este determinata de dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori.
Nuvela este structurata pe 4 parti, fiecare fiind precedata de un moto, care concentreaza printr-o replica sugestiva continutul fiecarei parti.
Expozitiunea : Primul capitol sub motoul “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul în Moldova, hotarât sa ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea tarii de afla Stefan Tomsa care-l înlaturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Voda. La rândul sau Lapusneanul fusese izgonit de la scaunul tarii de catre Despot-Voda. El izbutise sa aune osti turcesti si venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni “pre rapitorul Tomsa”.
Aceiasi boieri care-l tradase în prima domnie venisera acum sa-l întâmpine aproape de granita: vornicil Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia se închina în fata lui Lapusneanul, dorind sa-l convinga sa renunte la tron deoarece “tare este linistita iar iar norodul nu te vrea nici te iubeste”.
Intriga: Mânios cu ochii scânteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este hotarât sa se instaleze pe tronul Moldovei, raspunzând boierilor cu fermitate:”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”(…) si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi (…).
Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto “Ai sa dai sama, doamna!…” si începe cu înscaunarea lui Lapusneanul care nu întâmpina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise în Valahia. Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care o ia Lapusneanul este aceea de a arede toate cetatile Moldovei în afara de Hotin cu scopul de a stârpi “cuiburile feudalitatii”si sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai mca banuiala sau împotrivire, îi ucide fara mila. Doamna Ruxandra încearca sa-l înduplece sa crute vietile boierilor, gândindu-se la credinta în Dumnezeu si lacrimile jupâneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea, doamna Ruxandra îi relateaza vorbele unei jupânese vaduve cu 5 copii, care a amnintat-o ca va da seama pentru faptele voievodului, în timp ce-I arata capul însângerat al boierului ucis înfipt într-o teapa.
Aflând de frica sotiei sale si auzindu-i rugamintea, Lapusneanul îi promite ca a doua zi îi va da un leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea privelisti sângeroase.
Punctul culminat: începe odata cu al treilea capitol “Capul lui Motoc vrem…”. Alexandru Lapusneanul facuse de stire tuturor boierilor sa participe împreuna la slujba de la Mitropolie, dupa care erau cu totii invitati sa prânzeasca la curte cu scopul de a împaca pe domnitor cu boierii. La ospatul de împacare de la curtea domneasca, Lapusneanul porunceste sa fie ucisi 47 de boieri ale caror capete sunt asezate dupa ranguri, într-o urisa piramida. Vazând acesta dovada de cruzime, doamna Ruxandra lesina neacceptând aces “leac de frica”.
În acest timp, putinii slujitori aflati în curte venise la portile curtii domnesti. Acestia au început sa strige “Capul lui Motoc vrem”. Lapusneanul îl dadu pe Motoc multimii si într-o clipa îl facu bucati, pedepsind astfel un alt boier tradator.
Deznodamântul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto “De ma voi scula pre voi am sa popesc si eu…”. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor, dar nascocise alte moduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi, taia mâini.
Aflat în cetatea Hotinului, domnitorul se îmbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Mitropolitul îi îndeplineste dorinta dându-I numele de Paisie. Auzindu-si numele de calugar îi alunga cu jigniri si amenintari pe fratii sai întru credinta : “M-atapopit voi, dar de ma voi îndrepta, pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai în patru bucati împreuna cu tâncul ei!”
Îngrozita de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului ei otrava în bautura.
Alexandru Lapusneanul, lasând o pata de sânge în istoria Moldovei, a fost înmormântat la mânastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.
...