ALEXANDRU MACEDONSKI,
TEORETICIAN AL SIMBOLISMULUI
Primele idei care prefigureaza simbolismul la români (i care încearca sa-l teoretizeze apar odata cu Macedonski (i sunt puse în circula(ie prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca (coala, în Fran(a, apar în aceasta revista, înca din primul ei au de existen(a, 1880, articole de directiva, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea sa-(i revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, (i se poate zice aceasta cu mândrie (i despre mii din români - scrie el - daca n-au fost tocmai ei precursorii mi(carii, au avut meritul de a fi întrevazut din vreme întinderea stralucita ce se deschidea glorioasa dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin (i al(ii înca - cei patru întâi cita(i, astazi deja ilu(tri - au avut onoarea, împreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la mi(carea provocata din Liege de revista “La Wallonie”, al carei energic (i valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distin(ii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel în numarul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevar, patru poezii în limba franceza: Volupt(, Hyst(rie, Haine, Guzla.
Înca în 1880 aparuse în literatorul articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei ce anticipau anumite judeca(i ale lui Mallarmé. Nu numai ca se faceau apropieri între poezie (i muzica, dar se releva (i deosebirea de structura dintre poezie (i proza. Poezia - accentua Macedonski - î(i are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: ”logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însu(i absurdul”.
Un adevarat manifest presimbolist, aparut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune în articol - ca (i prin ins-trumentalism care e “tot un simbolism, cu deosebire ca sunetele joaca în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “(i-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei…”.
Dupa parerea poetului “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca (i wagnerismul, “ultimul cuvânt al geniului omenesc".
Puncte de vedere presimboliste con(in (i alte articole publicate de Macedonski în “Lite-ratorul”, ca Despre poezie sau Despre poema 1881, în care poetul pledeaza pentru concentrare (i sinteza lirica, pentru poezia care sa adune în ea, imprevizibil, mi(cari suflete(ti contrastante.
Teoretizând simbolismul, Macedonski a în(eles sa-l (i promoveze staruitor în literatura româna. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia româneasca de pâna atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobi(nuit (i bizar. El însu(i s-a exersat în compuneri alcatuite dupa ultima moda parisiana, menite sa revolu(ioneze lirica. Dupa modelul lui Rollinat, din care a (i tradus, Macedonski a afi(at uneori preferin(e morbide pentru macabru ca în Vaporul mor(ii de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunându-(i sa creeze efecte lirice prin pure combina(ii de imagini (i sunete ca în Rimele cânta pe harpa (i Guzla; unele dintre aceste poezii ca: “Înmormântarea (i toate sunetele clopotului” sau “Lupta (i toate sunetele ei”, aparând în volumul Poezii din 1881, chiar înainte de întemeierea, la Paris, a (colii lui René Ghil.
Dupa exemplul lui Mallarmé, Macedonski acorda o importanta speciala aspectului grafic al scrierilor sale, mergând pâna acolo încât, în manuscisul romanului sau Thalassa, a încercat sa sugereze sentimentele nu numai printr-o anumita a(ezare a cuvintelor în pagina, dar (i prin înterbuin(area unor cerneluri de culoare diferita, textul înfa(i(ându-se, în felul acesta, policrom, ca într-un amuzant joc de copii.
Pe aceasta linie au mers câteodata (i unii dintre frecventatorii cenaclului (i colaboratorii a(i(deri al “Literatorului”, ca Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul Ion Theo, viitorul Tudor Arghezi, care a publicat în suplimentul literar al ziarului “Liga ortodoxa” unele poezii debiteare instrumentalismului, pe care însa apoi marele poet (i le-a renegat.
Daca Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare (i un poet simbolist? Unii i-au contestat cu violen(a aceasta calitate. Al(ii au acceptat-o cel pu(in par(ial, influenta(i poate de Macedonski însu(i care s-a proclamat singur (i cu ostenta(ie simbolista pentru o perioada scurta.
Desigur, în structura cea mai intima a spiritului sau, poetul nu este un simbolist. El ramâne în mod fundamental un romanti...