Alexandru Macedonski

Sub conducerea lui apare în 1880 revista “Literatorul”. Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise în limba franceza. El este cunoscut în literatura mai ales ca poet al noptilor si ca teoretician al simbolismului.
Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset, Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema variata. Dintre acestea “Noaptea de Aprilie” si “Noaptea de Septembrie” au ca tema dragostea. “Noaptea de Iunie” urmareste pozitia jalnica a poetului în societate. În “Noaptea de Ianuarie” îsi exprima solidaritatea cu cei ce sufera în chip demn “ridicând lupta vietii în frunti semete de eroism”. În “Noaptea de Februarie” ia apararea femeii decazute. “Noaptea de Mai” este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevroze” care comunica omului forta ei înnoitoare “Noaptea de Decemvrie”.

Noaptea de decemvrie

“Noaptea de decemvrie” s-a dezvoltat dintr-o legenda în proza intitulata “Meka si Meka”, publicata de Macedonski în “Românul” lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeste despre Mohamed - ben - Hassan, care îl sfatuieste înainte de moarte pe fiul sau Ali sa mearga la cetatea sfânta Meka pentru a obtine iertarea pacatelor lui. Conditia pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. Ali strabate cu caravana în linie dreapta pustiul si moare înainte de a pune piciorul în Cetatea Sfânta. În acelasi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si urmând o cale ocolita ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din aceasta legenda este asemanator cu acela pe care Eminescu îl scotea în Luceafarul din basmul “Fata în gradina de aur”. Ca în orice poem romantic, planul real alterneaza în “Noaptea de decemvrie” cu cel fantastic, al visului. La început, vedem pe poetul de geniu “trasnit de soarta” cuprins de un somn adânc în camera-i pustie cu focul stins, înconjurat de umbre, ca de nameti:
“Pustie si alba e camera moarta…
Si focu