Amintiri din copilarie
Asa cum Eminescu este Poetul nostru, Creanga este Povestitorul nostru national. “Amintirile din copilarie” reprezinta puterea unui popor vechi, vorbind o limba dintre cele mai frumoase si mai expresive.
Satul Humulesti era o veche asezare de razesi, cu oameni gospodari. Asezat la poalele muntilor, lânga Ozana “cea frumos curgatoare”, satul prinde viata prin povestirile pline de umor ale lui Creanga.
În prima parte a “Amintirilor”, autorul ne invita sa luam parte la viata satului. Astfel, facem cunostinta cu parintele Ioan, cel care umbla din casa în casa pentru a aduce copiii la scoala. Cu toate ca parintele a adus în clasa Calul Balan si Sf. Nicolae, “facatorul de vânatai”, parintele Ioan era bunatatea întruchipata. Împreuna cu badita Vasile, dascalul scolii, ei încercau sa-i învete pe carte pe copiii satului. Dupa ce badita Vasile a fost luat la oaste cu arcanul, mama lui Creanga a facut tot ce i-a stat în putinta pentru a-l da pe Nica sa învete carte.
Mama lui Creanga este ca toate mamele de la tara, grijulie, cu toata gospodaria în grija si foarte bisericoasa. Ambitioasa si pretuind învatatura, Smaranda face toate eforturile pentru a-l vedea pe Nica om învatat si respectat în sat.
Tatal sau era ca toti oamenii din sat, fara ambitii prea mari si îi încuraja pe copii în jocurile lor atunci când venea ostenit de la munca.
O întâmplare deosebita a fost când Nica a plecat la Brosteni, la scoala lui Balos. Bunicul lui Creanga, sfatos si lung la vorba, vornic în Pipirig, l-a convins pe tatal lui Nica sa-l lase pe baiat sa plece la scoala, la Brosteni, împreuna cu Dumitru, nepotul lui David. Regulile scolii de acolo sunt însa aspre pentru cei doi baieti. Acolo, ei sunt tunsi si pusi sa învete la rând cu ceilalti. Luând râia de la caprele Irinucai si demolându-i coliba cu bolovanul rostogolit din deal, Nica se întoarce în Humulesti, locul lui drag.
A doua parte a “Amintirilor” începe nostalgic, cu amintirile nazdravaniilor din copilarie.
Prima încercare de a merge la urat se opreste la casa preotului Oslobanu, un om ursuz, care-i alunga pe copii de la casa lui în ajunul Anului Nou. Ajunsi pe ulita, copiii se duc la urat la casa lui Vasile Anitei. Numai ca, din cauza galagiei pe care o faceau cu tablele, gazda i-a alungat si de aici.
Apoi, mai catre vara, Nica s-a dus la furat de cirese. Matusa Marioara, orbita de zgârcenia ei iesita din comun, strica bunatate de cânepa din cauza cireselor furate de Ion. Apoi îl pune pe mos Vasile, sotul ei, un “carpanos si-un pui de zgârie-brânza” sa vina la parintii lui Nica cerând despagubiri.
Furatul pupezei din tei si încercarea lui Nica de a vinde pasarea în târg este una dintre amintirile de neuitat. Fiindu-i lene sa se trezeasca devreme, Nica pune la cale furatul pupezei. Dupa ce reuseste, el fuge degraba la târg si încearca sa o vânda. Cealalta matusa, Mariuca lui mos andrei, este o cârcotasa si face mare caz de rapirea pupezei, pe motiv ca pasarea ar fi ceasornicul satului.
Una dintre putinele bucurii oferite de viata la sat era si scaldatul în Ozana. Într-o zi de vara, cu arsita, aproape de Sf. Ilie, Nica este rugat de mama sa, Smaranda, sa o ajute la treburile gospodariei. Tiptil, Ion a fugit la scaldat si era atât de fericit de fapta sa, încât nu a observat când a ramas în pielea goala. Mama sa îi luase toate hainele, drept rasplata pentru chiul. Comica este si descrierea drumului catre casa facut prin gradinile vecinilor si alergat de câinii lui Trasnea. La sosirea lui acasa, mama, ca toate mamele din lume, l-a certat cu blândete, apoi l-a iertat.
Partea a treia a “Amintirilor din copilarie” ni-l înfatiseaza pe Creanga elev la “scoala de catiheti” de la Falticeni. Aici, Ion devine coleg cu Trasnea si cu Nica Oslobanu. La scoala de catiheti l-a avut ca profesor pe parintele Isaia Duhu. Acesta ducea o viata grea si, în plus, mai avea parte si de elevi ca Oslobanu, “mâncai si hulpavi”. Scoala era ca vai de lume, iar Creanga s-a împotrivit acelui tip de învatatura silita a asa-zisilor învatati de acolo.
În ultima parte, Creanga îsi aminteste despre plecarea lui din Humulesti catre Iasi.
Ion Creanga are acel dar, greu de explicat, prin care veselia te copleseste cu totul. Citind amintirile lui Creanga iei parte, fara sa vrei, la toate întâmplarile copilariei, la viata satului, la bucuriile si la grijile oamenilor de atunci.
1. Primavara, asistam la grandiosul spectacol oferit de natura. Ziua se mareste, lasând soarele sa dezmierde pamântul si plantele cu razele lui. O data cu venirea primaverii, copacii încep sa înfrunzeasca, iar pomii fructiferi ne îmbata cu parfumul discret al florilor. Sosesc si pasarile calatoare din tinuturi îndepartate. Taranii încep munca câmpului, în asteptarea sarbatorilor primaverii.
2. Principalele activitati agricole care au loc primavara sunt aratul si semanatul. De asemenea, în grad...