AMINTIRI DIN COPILARIE
de Ion Creang`
{ntr-una dintre cele mai frumoase scrieri ale sale, Amintiri din copil`rie, Ion Creang` ne poveste]te despre primii s`i ani de via\` petrecu\i [n satul natal, Humule]ti. Cel mai mare dintre copiii Smarandei ]i al lui Ion al lui }tefan a Petrii Ciubotarul, Nic` a fost r`sf`\atul mamei sale, mereu convins` c` feciorul ei e “b`iet de]tept”.
Primul an de ]coal` l-a urmat acas`, [n Humule]ti, la ]coala ridicat` de p`rintele Ioan, l@ng` biseric`, unde l-a avut dasc`l pe b`di\a Vasile, “un holtei zdrav`n, frumos ]i voinic”. Acolo a [nv`\at Nic` s` citeasc`, al`turi de o mul\ime de b`ie\i ]i fete din Humule]ti, dar mai ales al`turi de Sm`r`ndi\a, fata popii “o zg@tie de copil` ager` la minte ]i a]a de silitoare, de [ntrecea mai pe to\i b`ie\ii ]i din carte, dar ]i din nebunii”. Ca orice ]coal` respectabil` din acele vremuri, ]i cea din Humule]ti avea un scaun cu nume: Calul B`lan, pe care to\i cei pedepsi\i [nc`lecau pentru a fi “m@ng@ia\i” de c`tre Sf@ntul Nicolae, “un dr`gu\ biciu]or de curele, [mpletit frumos”. C@nd [ns` b`di\a Vasile a fost dus f`r` voia sa la oaste, ]coala a r`mas pustie ]i c@\iva copii s-au mai \inut dup` p`rintele Ioan care i-a mai d`sc`lit o vreme [ntr-ale biserice]ti.
Ne]tiutoare de carte, ca mai to\i s`tenii la acea vreme, mama lui Nic` a [nv`\at slovele odat` cu el, din ceaslov, ajut@ndu-]i feciorul la [nv`\`tur`. Din c`r\ile biserice]ti pe care Nic` le avea ca manuale, mama sa a [n\eles c@t de important este s` fii om cu carte. De aceea, ea a st`ruit pe l@ng` tat`l lui Nic` s`-l trimit` pe fecior undeva la ]coal`. De]i tat`l s`u nu credea c` b`iatul merit` banii, a fost de acord s`-l lase pe bunicul s`u, David Creang`, s`-l duc` pe Nic` [mpreun` cu fiul s`u, Dumitru, la ]coala din Bro]teni, la profesorul Nicolai Nanu. Drumul lung, c`tre mun\i, Nic` nu l-a [nceput prea bine: chiar dup` ce au p`r`sit Humule]tii pe un ger aspru, b`iatul a c`zut [n apele Ozanei ]i a trebuit s` mearg` mai departe ud p@n` la piele. La Pipirig, l`sat de [ndat` [n grija bunicii sale, aceasta l-a [mbr`cat [n straie uscate ]i l-a preg`tit pentru drumul spre Bro]teni cum numai ea s-a priceput.
La Bro]teni, Nic` ]i Dumitru au fost l`sa\i [n gazd` la o s`teanc`, Irinuca, ce avea o cocioab` cu dou` capre r@ioase. }coala din Bro]teni a fost o experien\` nou` pentru cei doi b`ie\i: pentru [nceput profesorul Nanu le-a t`iat de tot pletele. La scurt timp dup` aceea, [ns`, b`ie\ii au luat r@ie de la caprele Irinuc`i. Cum la ]coal` nu-i mai primea, iar Irinuca nu ]tia cum s`-i vindece, b`ie\ii au r`mas acas` trat@ndu-se singuri cu le]ie, f`r` s` reu]easc` s` scape de ea. {ntr-o [nsorit` zi de prim`var`, b`ie\ii, r`ma]i singuri [n bordeiul Irinuc`i, au urcat muntele de deasupra casei ei ]i, din joac` au urnit o st@nc` ce s-a pr`v`lit apoi la vale, chiar pe casa femeii, omor@ndu-i o capr`. Ca s` scape de belea, Nic` ]i Dumitru au luat la repezeal` o plut` ]i au plecat pe Bistri\a c`tre Borca, unde tr`ia fratele lui Dumitru, iar de acolo [napoi spre Pipirig, la casa bunicilor. {nduio]at` ]i bucuroas` p@n` la lacrimi de [ntoarcerea b`ie\ilor, bunica i-a vindecat de r@ie [n c@teva zile, dar Nic` nu s-a mai [ntors niciodat` la ]coala din Bro]teni!
R`mas povar` pe capul mamei la Humule]ti, Nic` tr`ie]te p`\anii de neuitat, care au [nveselit ]i [nc` [nveselesc genera\ii la r@nd de copii atunci c@nd citesc “Amintiri din copil`rie”. Binecunoscute ne sunt tuturor pove]tile “La cire]e”, “Pup`za din tei” sau “La sc`ldat”, pe care le voi reda, pe scurt, [n cele ce urmeaz`.
{n “La cire]e”, Nic` a pus g@nd r`u cire]elor din pomul m`tu]ii M`rioara. Astfel, b`iatul se furi]eaz` [n copac, dar este surprins de m`tu]` fur@nd cire]e. M`tu]a [l a]tepta jos cu o joard`, dar c@nd a dat s` urce [n pom dup` Nic`, acesta a s`rit drept [n lanul de c@nep` verde, crud`. A urmat apoi o alerg`tur` prin c@nep` pentru c` m`tu]a nu renun\a s`-l prind` pe ho\, p@n` c@nd tot lanul a fost distrus, iar Nic` a reu]it s` o zbugheasc`. Acas` [ns`, afl@nd de cele [nt@mplate, tata [l a]tepta ca s`-i trag` o chelf`neal` pe cinste, iar Nic` a sim\it pe pielea lui ceea ce obi]nuia mama sa s`-i spun`: “Dumnezeu n-ajut` celui care umbl` cu furtu]ag”.
O alt` n`zdr`v`nie a lui Nic` a fost povestea cu pup`za din tei. Sup`rat pe o pup`z` care-l trezea zi de zi cu noaptea-n cap, Nic` se g@nde]te s` o prind` ]i s-o ascund` [n podul casei. C@nd [ns` afl` c` principalul b`nuit pentru dispari\ia “ceasornicului satului” este chiar el, Nic` ia repede pup`za ]i o duce la t@rg s` o v@nd`, ca s` se descotoroseasc` de ea. Un b`tr@n mai n`zdr`van, [ns`, [i d` peste cap tot planul. Ar`t@ndu-se interesat de pas`re, omul i-o cere lui Nic` “s-o dr`m`luiasc`” (s-o c@nt`reasc`) ]i astfel las` pup`za s`-i scape. {nfuriat, Nic` sare de sumanul mo]neagului s`-l fac` s`-i pl`teasc` pas`rea, dar c@nd afl` c` cineva din t@rg l-a recunoscut ]i c` povestea asta...