Andrei Muresanu si al sau Un Rasunet
Nascut la Bistrita, în 1816, într-o familie de mica burghezie transilvaneana, înceteaza din viata la Brasov, în 24 Octombrie 1863. Învata la o scoala saseasca, apoi în cadrul Liceului Piaristilor din Bistrita si la Blaj ( studii de teologie si de filosofie).
A fost institutor, profesor în Brasov si functionar de stat la Sibiu. Revolutia de la 1848 îl numara printre conducatorii ei. Cunoscut în primul rând ca poet ( si-a publicat versurile în volumul Din poesiele lui Andrei Muresanu –1862) si autor de interventii publice pe teme istorice, politice si de arta. Îi întâlnim semnatura în Gazeta Transilvaniei, Foaie pentru minte, inima si literatura etc.
Tonul sau vaticinar a câstigat publicul epocii si îi va aduce interpretarea personalitatii sale de catre Eminescu ca fiind expresia romantismului orfic si revolutionar.
Eminescu îi consemna în epitete superlative meritele în Epigonii , acordându-I un spatiu egal cu cel rezervat lui Bolintineanu, Negruzzi si Alecsandri, si, semn al marii sale admiratii , îl facea eroul unui amplu poem romantic ramas neterminat:
,, Muresan scutura lantul cu-a lui voce ruginita,
Rumpe coarde de arama cu o mâna amortita,
Cheama piatra sa învie ca si miticul poet,
Smulge muntilor durerea , brazilor destinul spune,
Si bogat în saracia-I ca un astru el apune,
Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet.”
Poezia de acest tip nu putea sa nu aiba ecou în Ardealul oprimat ( care peste decenii va da pe Goga) si lirismul lui Muresanu a avut imitatori. Prestigiul poetului era mare, Eminescu îl aseamana cu miticul poet si vede în el ,, un preot al desteptarii noastre, semnelor vremii profet” în ciuda atitudinii negatoare a lui Maiorescu.
Poezia Un rasunet cunoscuta sub numele Desteapta-te, române! Reprezinta culmea creatiei poetice a lui Andrei Muresanu. O legenda spune ca poezia ar avea urmatoarea legenda: ,, Andrei Muresanu se simte într-o dimineata din luna lui Mai a anului 1848, împins ca de o putere nevazuta spre vârful muntelui Tâmpa din Brasov. Urca potecile piciorului de munte ca târât de o vraja, tot mai sus, mereu mai sus, spre taria cerului. Sosit pe cea mai înalta culme a Tâmpei , privi Brasovul înca adormit. Se uita spre Scheiul românesc si se gândi cu amor la poporul robit si la neputinta lui de a-I putea fi de vreun folos. Mintea I se dusese spre robia de odinioara a altor popoare. Fara vrere se gândi si la literatorii neamurilor din vremurile vechi si se hotarî ca precum Moise odinioara a dat poruncile Decalogului, tot astfel sa întocmeasca si el pentru români niste ,,legi “de reînnoire, de redesteptare, de chemare la o noua viata. Prima varianta a poeziei ar fi avut zece strofe. Prietenii brasoveni îi sugereaza a unsprezecea strofa.”
Mai plauzibile, în privinta genezei poeziei sunt marturiile sotiei poetului.Dupa adunarea de pe Câmpia Libertatii, Andrei Muresanu s-a întors într-o evidenta ,,febra” creatoare :,,El nu s-a culcat , ci s-a asezat la masa de scris si a scris pâna târziu , dupa ce se facuse ziua, mai sculându-se din când în când , de la masa, si plimbându-se prin odaie, citind ceea ce scrisese. Erau strofele din Desteapta-te, române! “
Poezia are ca idee poetica de baza lupta pentru libertate si unitate nationala a întregului nostru popor. Alcatuita din 11 strofe, creatia impresioneaza prin tonul solemn, profetic si prin patosul chemarii la lupta .
La nivelul expresiei, cele trei idei- libertate, unitate, lupta- sunt redate prin cuvinte cheie - ,, desteptare”, ,,somn”, ,,moarte”, ,,dusmani”, ,,frati” si prin simboluri – Mihai, Stefan, Corvin- domnitori luminati din cele trei provincii.
Textul este construit dintr-o serie de îndemnuri prin care românii trebuie sa actioneze pentru ,, a-si croi o alta soarte”. Prin fapte, poporul nostru este un urmas demn al romanilor. Poetul subliniaza dorinta arzatoare a românilor de a duce mai departe idealul de libertate si unitate nationala. Atât de,, patrunsi la suflet”sunt românii, încât jura sa împlineasca visul de unire nerealizat la Milcov si Carpati. Patria devine simbolul mamei care cere fiilor sa treaca s i ,,prin sabie si f oc”pentru realizarea Unirii.
Poporul a îndurat robia turceasca si despotismul,,cu-n treaga lui orbie”, dar a pastrat cu sfintenie limba româneasca. Poetul îi îndeamna pe românii ,,din patru unghiuri”sa fie uniti ,,în cuget si-n simtiri”.
Poezia a fost supranumita de Nicolae Balcescu ,,Marseilleza românilor” pentru ca ,,una din faptele cele minunate ale acestui minunat al XIX-lea veac fara îndoiala e desteptarea nationalitatii române din Ardeal, dupa un somn greu dintr-un jug ce de o mie de ani o împovara.”Ea este adoptata ca imn al revolutionarilor români de la 1848: în tabara din Apuseni a lui Avram Iancu -,,cu totii juni, barbati si batrâni”se puneau de faceau sa rasune vaile muntilor de cântar...