ANTON PANN



S-a nascut în 1796, în localitatea bulgareasca Sliven si a murit în 2 noiembrie 1854, la Bucuresti. Adevaratul lui nume era Antonie Pantoleon ( Pantaleon sau Pandoleon) Petroveanu.
Din familia unui aramar, din târgusorul bulgaresc, el paraseste înca din copilarie, locurile natale. În timpul razboiului ruso-turc, din anii 1806-1812, mama sa, Tomaida, ramasa vaduva, pribegeste cu copiii în nordul Dunarii. Dupa o scurta sedere la Chisinau, unde ajunsese doar cu Anton, în urma mortii celor doi fii mai mari, înrolati în armata rusa si cazuti la asediul Brailei, Tomaida ia din nou drumul spre sud, stabilindu-se în 1812 la Bucuresti.
Aici, Pann, cu vocea lui neobisnuit de frumoasa, datorita careia fususe primit si in corul bisericii din Chisinau, intra cântaret la biserica Sfintilor si paracliser la biserica Olari.
Învata doi ani la Scoala de psaltichie, înfiintata în 1816 de Petru Efesiu, detinator si al unei tipografii, în care Pann va lucra ca tipograf si, mai târziu, o va si conduce.
Între anii 1826 si 1828, este profesor de muzica la o scoala a episcopiei din Râmnicu Vâlcea. În 1828, este cântaret bisericesc la biserica Schei din Brasov.
Dintre scrierile lui Pann s-au tiparit mai întâi lucrarile de muzica ecleziastica. Pe la 1820, el fusese numit într-o comisie care avea misiunea de a adapta cântarile liturgice grecesti la noul sistem de psaltichie. Dar Pann nu a lucrat numai la “românirea” liniei melodice, ci si la aranjarea si slefuirea textelor. Dupa 1840, Pann va scoate mai multe lucrari cu caracter bisericesc.