Tema I Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Padurea spânzuratilor”, primul erou din literatura româna întruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta.
Eroul principal se contureaza în trei ipostaze importante: cea de cetatean, cea de român si cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani întemnitati, si al Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste idolatra” si al carui suflet era plin de credinta, reprosându-si chiar daca nu cumva îl iubeste mai mult pe odrasla mai mult decât pe Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa La vârsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o interpreteaza cape un semn divin si îsi dirijeaza copilul spre calea preotiei . Acesta dezvolta din Bologa un caracter fricos, îndoielnic. Dar tatal întors din armata dezvolta din Apostol un caracter tenace , accentuând latura patriotica în educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind „sa nu uiti nici odata ca esti român. Astfel Bologa primeste din partea parintiilor lui o educatie contradictorie care parea solida. Elev la liceul din Nasaud traieste un experienta trista prin moartea tatalui sau considerând ca la pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, îl fulgera prin minte”.
Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoastere dobândind stima profesorilor pentru inteligenta sârguinta si curajul opiniilor, aici cauta certitudini crezând ca stiinta îi poate oferii un „adevar absolut”.
Se logodeste cu Marta Dansa si din orgoliu dar si din dorinta de cunoastere se înroleaza pe front convins ca razboiul „este un adevarat izvor de viata cel mai eficace element de selectiune(…) pentru ca numai razboiul este adevaratul generator de energii” .
Romanul debuteaza cu scena spânzuratorii lui Svoboda în care se contureaza ipostaza de cetatean. Toata aceasta ipostaza poate fi plasata sub formula „ omul nu este nimic în afara de stat”.
Eroul va fi obsedat de constiinta datorie dar lumina triumfatoare, izbavitoare din ochii lui Svoboda cât si din discutia ulterioara de la popota ofiterilor va rasturna scara de valori a personajului si va intra treptat într-o criza morala. Încearca sa se convinga ca a procedat corect dar va începe sa simta un sentiment de culpabilitate fata de o crima mascata cu grija.
Astfel se apropie din nou de ipostaza de cetatean obsedat de datorie.
Pe front este viteaz , decorat si captat în Curtea Martiala si participând astfel la condamnarea lui Svoboda.
Momentul în care afla ca va fi mutat pe frontul din Transilvania va genera în sufletul lui adevarata imposibilitate morala, de a lupta împotriva propriului sau neam.
Acum se contureaza a doua ipostaza a eroului cea de român. Apartenenta lui la natiunea româna va traversa acum constiinta eroului.
Pentru a traversa situatia limita a existentei sale Bologa va încerca sa distruga reflectorul rusesc crezând ca în acest fel ca rasplata nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.
Generalul Kark refuza rugamintea lui Bologa si emite ipoteza unei viitoare dezertari.
Ia hotarârea de a dezerta dar este ranit si internat în spital iar confruntarea cu moartea îl îngrozeste.
Îi marturiseste lui Varga ca ideea dezertarii nu l-a parasit pentru ca: „Lege, datorie, juramânt sunt valabile numai pâna în clipa când îti impun o crima fata de constiinta data, nici o datorie din lume nu are dreptul sa calce în picioare sufletul omului”.
Repartizat la coloana de munitii din spatele frontului contribuie indirect la crima fata de propriul neam.
Rupe logodna cu Marta dar gazduit de groparul Vidor se îndragosteste de Ilona care-l cucereste prin sinceritatea sentimentelor ei.
Este chemat din nou la Curtea Martiala si pus în situatia de a judeca 12 tarani români învinuiti pentru tradare. Pentru a doua oara se contureaza ipostaza de român. El hotaraste pentru a doua oara sa dezerteze si de aceasta data o si face desi era constient ca sublocotenentul Varga îl urmareste. Pleaca într-o noapte sa treaca linia frontului dar se rataceste si este prin de o patrula chiar în sectorul lui Varga, care-l aresteaza.
Este judecat si condamnat la moarte. Acum se contureaza ipostaza lui de om.
Condamnat la moarte eroul se cauta pe sine însusi, se elibereaza de teroarea ideilor pure de zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesinceritatii si a crimei de existenta neautentica si falsa. Asistam astfel la un adevarat proces de purificare de împacare a eroului cu sine cu întreaga umanitate cu sine. „Acuma mi-e sufletul linistit iubirea îmi ajunge caci iubirea îmbratiseaza deopotriva pe oameni si pe D-zeu viata si moartea”
În momentul spânzurari, ca si Svoboda la începutul romanului, „Apostol îsi potrivi singur streangul cu ochii însetati de lumina rasaritului”. Moare „în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: Primeste, Doamne, sufletul robulu...