Aprecieri critice

„Baltagul este, prin repeziciune si desavârsit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. Multi pretuiesc aceasta scurta naratiune ca roman, vorbind de creatia scriitorului, de posibilitatea psihologica a eroilor. În fond, nimic din toate acestea, Vitoria, eroina principala, nu e o individualitate, ci un exponent al spetei. Scrierea nu poate produce emotii estetice veritabile, decât acelui care o reduce la notiunea unei civilizatii arhaice. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. Intriga romanului e antropologica. În virtutea transhumantei, pastori, turme, câini migreaza în cursul anului, calendaristic, în cautare de pasune si adapost, întorcându-se la munte la date întru vesnicie fixe. Cazul din Baltagul e, în punctul de plecare, acela din Miorita. Un cioban a fost ucis de alti pastori spre a fi pradat de turme. Scriitorul a depasit însa cu mult aceasta tema, mai mult lirica, construind un epic suprapus. Nechifor Lipan nu se întoarce într-o toamna acasa si nevasta lui, Vitoria, cade la negre prepusuri. Dupa o criza de îndoiala, Vitoria capata încredintarea ca barbatul a fost ucis. Durerea se descarca în certitudine si da nastere hotarârii pioase de a gasi trupul barbatului si a-l îngropa crestineste. Într-o societate de tip arhaic, rezolvarea zbuciumului în rit e foarte normala si îndârjirea femeii de a-si îndeplini ultimele îndatoriri de afectiune fata de sot e miscatoare. Tragedia greaca ne-a obisnuit cu înmormântari pioase. Scriitorul complica aceasta situatie cosmica.
În cautarea barbatului, Vitoria pune spirit de vendetta, si aplicatie de detectiv. O adevarata nuvela politieneasca, în stil taranesc, bineînteles, cu o arta remarcabila. Vitoria dovedeste o luciditate excesiva. [...]
Prin urmare, Vitoria e un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, când dovada s-a facut, da drum razbunarii. Cazul lui