Argumentare roman realist


Romanul este o specie epica dificil de definit datorita polimorfismului sau. Exista nenumarate încercari de definire a romanului, fara ca una dintre ele sa surprinda ferm caracteristicile valabile pentru orice roman. O definitie a romanului ar fi ca este o opera epica în proza, rar în versuri, de mare amploare, cu actiune complexa, multiplana, implicând un numar mare de personaje.
Publicarea romanului „Ion” în 1920, arata optiunea lui Rebreanu pentru realism si-i aduce consacrarea ca scriitor matur care a a tins virtuozitatea. Totodata, prin aceste roman, el polemizeaza cu toata literatura idilica, propunând o proza de observatie realista dura.
Romanul cuprinde atât palierul vietii sociale, cât si pe cel al vietii individuale conform unei nazuinte de a surprinde în roman pulsatia vietii. Exista câteva întâmplari reale care sustin geneza romanului desfasurata pe o perioada îndelungata. Între acestea se afla imaginea unui taran zarit de Rebreanu, într-o Duminica, la marginea satului, în straie albe, sarutând pamântul ca pe o iubita.
Ca roman realist traditional, „Ion” ilustreaza tipul numit de N. Manolescu „roman doric”, având actiune cronologica, perspectiva narativa omniscienta, personaje tipice si viziune veridica. Trasaturile de roman realist se evidentiaza în obiectivitatea viziunii, în sensul reprezentarii impersonale a realitatii, cu toate ca scriitorul nu înregistreaza cinematografic realitate, ci o reflecta activ, prin selectie si interpretare..
Din obiectivitatea viziunii rezulta stilul sobru, solemn, „cenusiu” al romanului, definindu-l pe Rebreanu drept scriitor anticalofil.
O alta trasatura a romanului realist este observarea omului în mediul sau de viata, în determinarile materiale si sociale pe care le dau munca, familia, obiceiurile si credintele, etc. De aici rezulta caracterul monografic al romanului „Ion”, în care imaginea comunitatii satesti este urmarita în ritmurile vietii ei specifice.
În roman se construiesc personaje