I INTRODUCERE
Scopul lucrarii
Astazi arhiva a ajuns o foarte importanta institutie de stat insa multa lume nu are nici o tangenta cu ea si deci nu-i cunoaste menirea si avantajele.
Lucrarea de fata nu se doreste a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simpla incursiune in domeniul arhivisticii, o scurta prezentare istorica si analiza a structurii sale.
Definitia arhivei
Arhiva este locul de pastrare a actelor, o institutie care pastreaza totalitatea actelor sau a documentelor.
Arhivele sunt pretioase depozite de informatie istorica scrisa. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-national al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum”care insa la rândul sau este corespondentul grecescului „archeion” care desemna curia înaltului magistrat numit „archeon”.
II. APARITIA SI DEZVOLTAREA MISCARII ARHIVISTE
Cele dintâi arhive sunt facute vechi si s-au constituit înca din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost institutiile politice din stat. Dupa caderea imperiului Roman, activitatea arhivistica este continuata de si în imperiul Bizantin si în tarile arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale institutiilor bisericesti si centrelor monahale din Apusul Europei.1
Odata cu începuturile evului mediu, arhivele primesc functii mai precise si se diversifica. Astfel pe lânga concentratia statala se înfiinteaza arhivele institutionale administrative teritoriale si locale; arhivele unor asociatii. În epoca moderna numarul creatorilor de arhive a crescut. Dupa unirea din 1918 s-a impus o noua organizare a arhivelor teritoriale. Astfel în 1920 au fost înfiintate patru directii regionale: Bucuresti, Iasi Chisinau si Cluj, iar în anii urmatori s-au creat filiale în Craiova, Timisoara, Brasov si Cernauti. Azi, “Arhivele Nationale” este cea mai importanta institutie de profil a tarii. Ea adaposteste in depozitele sale aproape 250,000 documente de arhiva în circa 60d edificii. Arhivele din Cluj se situeaza pe locul doi din punct de vedere al numarului de documente circa 17.000 la care se adauga în 34.000 cu caracter permanent care însa nu pot fi prelucrate.
III. ADMINISTRAREA ARHIVELOR
Datorita importantei si valorii fondului arhivistica s-a creat o legislatie arhivistica. Aceasta apare in epoca moderna si mai ales în cea contemporana când se pun bazele dreptului arhivistic prin în fiintarea arhivelor statului. Dreptul arhivistic vizeaza problemele esentiale ale activitatii arhivistic; arhivele ca si componente ale dreptului public, normele de creare ale arhivelor, conservarea fondului arhivistic pentru folosirea în scop juridic, cultural si istoric a institutiilor publice si private a dat nastere fondului arhivistic.
Cantitatea materialului arhivistic duce la dificultati în prelucrarea acestuia, fiind necesara o prealabila operatie de selectie. Între secolele XV-XVI arhivele statului devin secrete fapt care va duce la o serie de proteste din partea carturarilor vremii. Tot în aceasta perioada aparea în unele state ideea de centralizare a fondurilor arhiviste la nivelul unui organism central.2
La noi, cel mai vechi arhivist este Christian Pomarins, care a ordonat fondul de documente si a întemeiat inventarul acestora în arhivele Sibiului (1546) si ale Brasovului (1552). În epoca moderna odata cu perfectionarea întreaga a activitatii la locurile de creare a arhivelor si cresterea rolului administratiei; fondurile arhivistice se predau, dupa o anumita perioada pe cale ierarhica la nivel teritorial.
În tara noastra Arhivele Statului au fost create la 1 mai 1831, iar în 1862 a fost creata Directia Generala a Arhivelor Statului, având ilustrii conducatori ca: Gh. Asachi, I.H. Radulescu, B.P. Hasdeu etc.
În baza practicii a teoriei si a legislatiei arhivistice s-au stabilit trei categorii ale fondului arhivistic:
Arhiva curenta
Arhiva de depozit
Arhiva istorica
Piesele documentare, din arhiva curenta care îsi pierd actualitatea sunt clasate si sunt trecute în arhiva de depozit. Dupa diferiti care oscileaza între 30-50 de ani sus numitele fonduri devin arhive istorice.
IV. STIINTE AUXILIARE
Arhivistica este stiinta care se ocupa de teoria si practica muncii în institutiile arhivistice.
Arhiviotehnia
Aceasta este o ramura a arhivisticii ce se ocupa cu tehnica muncii în arhive, cu modalitatile de creare si selectionare. Institutiile arhivistice exercita un control riguros la locurile creatoare.
Pentru emanarea actului sunt în vigoare dipozitii speciale si de operatii...