ARTE POETICE
ROMANTISMUL
Romantismul este o miscare artistica si literara aparuta la inceputul secolului al-19 lea ca o reactie impotriva clasicismului si regulilor lui formale, fiind caracterizat prin introducrea notelor de lirism, de sensibilitate, de imaginatie, prin cultul naturii si tendinta evaziunii in trecut. Inclinare spre lirism spre visare spre melancolie.
Un concept cum este acela de romantism al clasicilor, pus in circulatie de Emil Deschanel, sau cel de clasicism al romanticilor, enuntat de Pierre Moreau, reprezinta doar o tentativa nefericita de tulburare a granitelor si asa destul de fragile si variabile ale unui curent literar cum este romantismul. Ideia unui romantism al clasicilor care trimite la Racine Shakespeare, Petrarca, Dante etc. nu este prezentata doar de Emil Deschanel. Ea apare sub diferite forme in prefetele cu un caracter programatic ale scriitorilor romantici, in studiile acestora, ca si in operele fratilor Schlegel.
Se cuvine de asemenea, sa precizam ca prezenta unor “atitudini romantice” individuale in faaa existenaei nu presupune in mod obligatoriu atestarea unei literaturi romantice in toate timpurile.
Miscarea in timp, suscinta de granitele de inceput si de sfârsit ale romantismului, ramâne mereu deschisa, dat fiind in primul rând faptul ca acestea sunt variabile de la o tara la alta.
SENSURILE ROMANTISMULUI
Circulatia sensului de romantism in diferite tari se integreaza intr-un vast câmp semantic.
Fara indoiala ca romantismul si-a justificat total si in mod credibil existenta doar intr-un timp mai indelungat. Pe masura ce literatura romantica se diversifica de la o tara la alta sau de la o generatie la alta, sensurile conceptului de romantism deveneau si ele tot mai numeroase.
Educatia clasica a multora dintre scriitorii si teoreticienii romantismului nu exclude cautarea unor cai de conciliere intre arta romantica si clasica, evidente mai ales in cultura spaniola si italiana.
Poezia romantica este o poezie universala progresiva. Menirea ei nu se rezuma doar la reuniunea tuturor speciilor poetice si la punerea in relatie a poeziei cu filozofia si retorica. Dar din moment ce romantismul este o arta a paradoxului, asa cum credea Novalis, totul devine cu putinta.
Ugo Foscolo ii indeamna pe italieni sa cultive operele de istorie, literatura trebuind si ea sa devina un urias tezaur de informatii.
FUNCTIA ARTEI ROMANTICE
Eroul romantic isi configureaza esenta umana intre reverie si fapta. Exista in arta romantica o puternica aspiratie spre absolut. Exista in literatura romantica o vadita preferinta pentru starile de potentare a spiritului. Aceste sunt relevate atât prin actul creator cât si prin modul de comportament al eroilor in raport cu realitatea care poate fi si ea supra dimensionata. Spiritul rebel al unor scriitori romantici face ca ei sa poata veni usor in conflict cu ordinea existenta in societate asa cum poate crea o stare de dzamagire si retragere trista in solitudine.
Vreme indelungata, unii sociologi ai literaturii, esteticieni si istorici ai culturii s-au straduit sa descifreze in patrimoniul atat de eterogen de idei al romanticilor un anumit numitor comun capabil sa releve un continut social unitar.
Romantismul proclama libertatea in arta si in sensul deschiderii sale spre toate artele viitorului.
Reprezentanti ai ROMANTISMULUI
LITERATURA GERMANA
-Friedrich Schegel
-Wilhelm Heinrich
-Novalis
-Clemens Brentano
LITERATURA ENGLEZA
-William Blake
-William Wordsworth
-Samuel Taylor Coleridge
-George Gordon Bryon
LITERATURA FRANCEZA
-Victor Hugo
-Alphonse de Lamartine
-Stendhal
-Francois-Rene`
LITERATURA ITALIANA
- Ugo Foscolo
- Ludovico Breme
- Ermest Visconti
- Giovanni Berchet
LITERATURA ROMANA
- Mihai Eminescu
- Alecu Russo
- Costache Negruzzi
- Vasile Alecsandri
Critica romantica face parte dintr-o mare devenire. Diversificarea ei reala se va produce abia in a doua jumatate a secolului al-XIX
...