ATRIBUTUL


A. DEFINITIE

Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral):
Elevul harnic învata.
Noi, elevii, mergem în excursie.
Doi dintre ei au plecat.
- Raspunde la întrebarile: care? ce fel de? cât? câta? câti? câte? al (a, ai, ale) cui? al (a) câtelea (câta)?
- Atributul se recunoaste dupa întrebari si dupa termenul regent, iar felul lui se stabileste dupa partea de vorbire prin care se exprima.

B. CLASIFICAREA ATRIBUTELOR

1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-zis sau provenit din alte parti de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivala si se împarte în:
a) atribut substantival genitival care sta în cazul G, fara prepozitie sau locutiune prepozitionala si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu:
Cartea elevului este îngrijita.
Meritul lui Mihai este apreciat.
- numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv si fractionar:
Meritele celor trei sunt de necontestat.
b) atribut substantival prepozitional, care sta în cazurile Ac, G si D, precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu:
Cartea de citire este pe banca.
Masurile împotriva lui Mihai au fost nedrepte.
Oameni asemenea parintilor lui, rar gasesti.
- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar, distributiv
Cartile de la cei doi au fost interesante.
Mergem în grupuri de câte doi.
Sanctiunile împotriva celor doi au fost aspre.
Succesul datorita celor doi a fost impresionant.
c) atribut substantival apozitional, care aduce o explicatie, face o precizare s sta în toate cele cinci cazuri, exprimându-se prin:
- substantiv comun sau propriu:
Elevul Popescu învata.
Pe elevul Popescu l-am vazut în oras.
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vazut în parc.
I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge.
Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit.
Baiete,