De Mihail Sadoveanu

Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un adevarat “poem al naturii si al sufletului omului simplu, o in dimensiuni mari”(George Calinescu).Versul moto,”Stapane, stapane/Mai chiama s-un cane”, argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a succesiunii existentiala de la viata la moarte si din nou la viata.
Romanul a fost scris in numai 17 zile si are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti:”Salga”(setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei),”Dolca”(ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios),”Miorita”(tema, motivul,conflictul,discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva din cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).
Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastor al traditiilor stramosesti si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.
Titlul este semnificativ, intrucat in mitologia romaneasca baltagul este arma magica menita sa indeplineasca dreptatea, este o unealta justitiara. In basmele populare, baltagul este furat de fortele raului(zmeii) si redobandit de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange.

I
„Stapâne, stapâne
Mai chiama s-un cane”
Intr-o zi, stand pe prispa, Vitoria Lipan isi aduce aminte de povestile sotului sau, Nechifor Lipan, povesti pe care obisnuia sa le spuna la nunti. Nechifor Lipan era plecat la Dorna pentru a cumpara niste oi. Vitoria a