MANEA ANDY cls. a-X-a C
Publicat in1930 , romanul Baltagul are ca punct de plecare balada Miorita si, de fapt, un întreg folclor pastoral, din care este suficient sa amintim baladele Dolca si Salaga.
Sursele folclorice i-au furnizat lui Mihail Sadoveanu doar câteva dintre motivele epice structurate – Conflictul dintre ciobani, furtul turmelor, cautarea pastorului ucis , câinele credincios, femeia voluntara etc. Cea mai puternica influenta este exercitata de vechile noastre mituri funerare sub a caror autoritate este asezata întreaga constructie epica.
Baltagul este romanul unei cautari . Cautarea are loc pe parcursul unei calatorii care reprezinta axa simbolica a romanului, deoarece, în drumul ei, Vitoria participa la un botez, la o nunta si, în cele din urma, la o înmormântare. Semnificatia simbolica este ascunsa de intriga politista pe care o implica faptele epice: o crima ipotetica, savârsita de autori necunoscuti, într-un loc necunoscut. Vitoria capata în aceste circumstante rolul detectivului, care , reflectând drumul parcurs de Nechifor Lipan, încerca, sa afle când si unde a fost ucis sotul ei. G. Calinescu vede în eroina romanului lui Sadoveanu un „Hamlet feminin”.
Subiectul romanului este reprezentat de moartea lui Nechifor Lipan care da curs tuturor momentelor subiectului. Faptul ca Nechifor nu se mai întoarce acasa determina reactiile Vitoriei Lipan, inclusiv calatoria în care porneste, convinsa ca numai moartea explica disparitia lui. Sarcina pe care si-o asuma Vitoria este aceea de a-i afla trupul si de a îndeplini vechile obiceiuri destinate în lumea ei sa-i aduca celui mort linistea. Prin intermediul acestei calatorii, Vitoria, intra in contact cu lumea, astfel, ea devine un bun psiholog si reuseste sa citeasca omul numai dupa reactiile sale si felul in care vorbeste.
Particularizarea lumii evocate de M. Sadoveanu este realizata în, primul rând, prin limbajul. Atât naratorul, cât si personajele vorbesc aceeasi limba cu o marcata aparenta populara si regionala, dar ca si la I. Caragiale, limba aceasta este un artificiu, un act de creatie, cu intentie estetica, subordonata unui program al autorului de a recupera literar o civilizatie arhaica si, totodata un tip de umanitate propriu acesteia. Modelul limbajului sadovenian, adeseori, poate fi recunoscut în creatia folclorica .
Naratiunea sadoveniana este cadentata prin împartirea în unitati ritmice, în secvente. Ritmul este o constanta a constructiei epice si poate fi regasit nu numai în pasajele narative sau descriptive, ci si în cele dialogate.
Actul narativ se realizeaza ca o succesiune de propozitii în structura carora recunoastem acelasi model sintactic repetat.
...
