Baltagul
de Mihail Sadoveanu
-rezumat-
De pe plaiurile Moldovei, pline de miresme tari ale trecutului, s-a inaltat “Ceahlaul prozei românesti”, Mihail Sadoveanu.
Opera sa vasta cuprinde povestiri, nuvele, romane axate pe temele esentiale ale vietii.
Romanul “Baltagul”, aparut in 1930, este considerat o capodopera a prozei românesti pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei, având în centru tema cautarii si a cunoasterii adevarului.
Vitoria Lipan, nevasta unui oier din Magura Tarcaului, îsi asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Într-o seara de toamna, torcând pe prispa casei, ea îsi aminteste de Nechifor cu drag, caci era om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti aspre.
Îngrijorarea Vitorie creste cu fiecare zi, întrucât ea cunoaste drumul parcurs de sotul ei an de an, si ca ar fi trebuit sa se întoarca de mult.
Ramasa singura cu fiica sa, Minodora, cauta sfat la preorul Danila, ba chiar la baba Maranda, vrajitoarea satului, fara sa gaseasca raspunsul si alinarea de care avea nevoie.
Unele vise si presimtiri negre îi sadesc în suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni.
Hotarând sa plece în cautarea lui dupa sarbatorile de iarna, îsi cheama fiul, pe Gheorghita, plecat la apa Jijiei, cu oile la pasunat, în speranta ca el îi va fi sprijin în aflarea adevarului.
Înstiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi în siguranta.
Neavând încredere ca oamenii legii o pot ajuta, Vitoria pleaca, împreuna cu Gheorghita, pe urmele celui disparut. Înainte de a pleca, ea se supune unui ritual de purificare, postind douasprezece vineri.
Înfruntând viscolul iernii, ea alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat sotul ei: Bicaz, Calugareni, Farcasa, Vatra Dornei, Borca si Sabasa, sta de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo.
La Borca a întâlnit un botez, la Cruci o nunta. Ea stie sa-si ascunda nelinistea si sa participe la aceste evenimente, pentru a nu supara gazdele.
Ajunsi în tara Dornelor, Vitoria iscodeste oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan a fost însotit de alti doi oieri, carora le vânduse o parte din turma cumparata de el.
În localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese.
Fac de mai multe ori drumul dintre Suha si Sabasa si, în final, Lupu, câinele lui Lipan, îi aduce la locul unde Nechifor fusese ucis. Vitoria descopera osemintele sotului ei într-o prapastie.
Respectând traditia, munteanca organizeaza priveghiul si, ajutata de domnul Toma, cârciumarul, si de sotia acestuia, îl înmormânteaza pe Lipan.
La praznicul de pomenire invita autoritatile din partea locului, dar si pe Bogza si Cutui, presupusii asasini.
Prin inteligenta, intuitie, abilitate si diplomatie, femeia povesteste drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan, ca si cand ar fi fost de fata. Demascati, cei doi îsi recunosc crima si Cutui este arestat, iar Bogza ucis.
Desi sufera cumplit, Vitoria nu se lasa doborâta si are cugetul împacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina.
Ea planuieste s-o aduca pe Minodora sa vada mormântul tatalui ei, sa recupereze turma pierduta, gasind în sine puterea sa-si asume toate responsabilitatile ce-i revin, în calitate de cap de familie, deoarece viata merge mai departe.
...
