Honoré de Balzac(1799 ?1850),
unul dintre cei mai mari romancieri realisti ai lumii



Scriitor de prodigioasa fecunditate, Balzac a scris “Comedia umana” (“La comedie humaine”), un ciclu însumând circa 100 de nuvele si romane în care este descrisa în detaliu societatea franceza a acelor timpuri.
S-a nascut în Paris, în 1799. A mostenit temperamentul exuberant al tatalui sau, care era om de afaceri. Mama sa a fost o femeie senzitiva si energica, interesata de doctrinele mistice.
În tinerete, Balzac petrecea foarte mult timp citind carti ce aveau ca tema speculatii filozofice.
Si-a început cariera literara prin scrieri ce reflectau caracterul sau sentimental precum si intoxicarea juvenila cu teoretizare abstracta. Descurajat de lipsa succesului literar, Balzac a recurs la publicatii pentru a-si asigura viitorul, dar ajunge curând sa aiba datorii, de care nu mai reuseste sa scape în totalitate. Acesta a fost primul dezastru financiar din viata sa.
Primul sau roman important a fost “Les chouans”, bazat pe razboiul civil din regiunea Vendee din vestul Frantei, din timpul Revolutiei Franceze (1789-1799).
Succesul relativ al acestui roman a fost urmat de triumful rasunator a doua romane filozofice: “Pielea de sagri”(1831) si “Louis Lambert”(1832). Aceste ultime romane i-au adus scriitorului francez o mare faima, permitându-i sa o cunoasca pe contesa poloneza Eveline Hanska, de care se va îndragosti si cu care se va casatori cu putin timp înainte de a muri.
Si-a atins întreaga maturitate creativa între 1833 si 1835, când a scris si publicat “Le medecin de campagne ”(1833), “Eugenie Grandet”(1833), ”Mos Goriot”(1834), “Le lys dans la valee”(1835). În aceasta perioada Balzac a conceput ideea unirii romanelor sale într-unul singur.
În acest mod, el a creat un vast si viguros tablou critic al societatii franceze sub Restauratie, sesizând cu o rara intuitie raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist (descompunerea aristocratie