Banalitatea


Lefter Popescu este personajul principal al acestei nuvele, întrucât participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje actioneaza în functie de comportamentul si de atitudinea lui, de relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflându-se în conflict temporar sau de durata.
El este un mic functionar, un slujbas neînsemnat al statului care duce o existenta strâmtorata, starea lui sociala si materiala fiind evidentiata chiar de numele pe care îl poarta, care sugereaza lipsa banilor, saracia (Lefter) si banalitatea (Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de câstig în viata.
Lui îi surâde ideea de a se îmbogati pe neasteptate, desi initial este sceptic în privinta câstigurilor.Gasirea lozurilor devine pentru el o obsesie, fiind gata sa renunte chiar si la slujba.
Dupa ce îsi aminteste ca a pus biletele în jacheta el devine violent, brutal si intra în conflict cu toti, indiferent ca e vorba de sotie, de prieteni de dusmani.El se comporta astfel deoarece este suspicios si are impresia ca nimeni nu doreste sa devina bogat.
Are si momente de generozitate, însa o generozitate interesata, caci ofera o parte din posibilul câstig capitanului Pandele si comisarului Turtureanu pentru ca i-a împrumutat bani ca sa cumpere biletele la loterie respectiv pentru a-l ajuta în gasirea biletelor .El evolueaza între speranta si disperare si apoi trece de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie, sparge farfuriile si le bate pe chivute.
În momentul gasirii biletelor, el traieste clipe minunate, de fericire si satisfactie.Bucuros ca în sfarsit poate sa-l trateze si sa-i vorbeasca sefului de la egal la egal, îsi înainteaza demisia.Aceasta fericire tine însa foarte putin, pentru ca biletele erau inversate, si atunci când constata ca visul sau de îmbogatire s-a naruit, disperarea atinge cote maxime si se comporta ca si un nebun: îl jigneste pe bancher, îsi da palme si pumni, bate din picioare, se jelest