Basm - Argumentare

Basmul a aparut din cele mai vechi timpuri, atât ca o necesitate a impunerii unor idei si norme morale în comunitatile umane care îsi duceau existenta si se conduceau în baza unor legi nescrise, cât si ca o modalitate de evadare din cotidian într-un tinut mirific, într-o lume minunata unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate sunt aspru sanctionate, el devenind astfel „o oglindire a vietii în moduri fabuloase”(G. Calinescu).
Naratiunea „Prâslea cel voinic si merele de aur” a fost culeasa de Petre Ispirescu.
În ea se vorbeste înca din expozitie despre existenta unui împarat foarte suparat ca i se furau merele de aur din gradina sa, aceasta, fiind intriga.Din desfasurarea actiunii dupa multe încercari nereusite, Prâslea este cel care reuseste sa-l raneasca pe hotul merelor. Pornind în urmarirea lui împreuna cu fratii sai, el coboara pe tarâmul celalalt unde reuseste sa salveze fetele de împarat, rapite de cei trei zmei, îi ucide pe acestia cu ajutorul corbului si al fetei de împarat, dar este lasat singur pe acest tarâm datorita invidiei fratilor mai mari.
Salvând niste pui de zgripsor, de un balaur este readus pe pamânt unde reuseste cu multa abilitate(confectioneaza furca de tors si closca cu pui de aur) sa fie recunoscut de fata cea mica de împarat, acesta constituind punctul culminant.
În deznodamânt se casatoreste cu aceasta dupa ce fratii sai mai mari sunt pedepsiti „prin voia lui Dumnezeu”.
„Prâslea cel voinic si merele de aur”, dupa cum se observa, este o naratiune de mare întindere, si cuprinde mai multe întâmplari, al caror timp si spatiu nu sunt bine precizate. Timpul si spatiul sunt imaginare, faptele s-au petrecut cândva, demult(„A fost odata ca niciodata”) pe tarâmuri diferite: pe tarâmul acesta si pe tarâmul celalalt –un tinut fabulos, plin de mister cu alta înfatisare, si care se conduce dupa legi proprii, necunoscut- tarâ