BASMUL,
DULCE AMINTIRE A COPILARIEI,
CRUDA INTERPRETARE STIINTIFICA
Dupa cum se observa in titlu, subiectul acestei redactari este basmul care repre-
zinta -conform dictionarului de terminologie literara- o specie a genului epic, naratiu-
ne in proza indeosebi, mai putin in versuri, in cuprinsul careia, cu ajutorul unor mij-
loace traditionale, se povestesc intamplari fantastice, puse pe seama unor personaje
sau forte supranaturale, din domeniul irealului - si dupa spusele lui G.Calinescu, Es-
tetica basmului, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965 - "Basmul este o opera de
creatie literara, cu o geneza speciala, o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloa-
se." .
Desi in tara noastra primele basme au fost consemnate in scris in secolul al XVIII-lea, cea dintai colectie de basme ce a fost publicata este aceea a lui E. B. Stanescu Aradanul, tiparita in 1860 la Timisoara: "Povesti culese si corese". Una din cele mai populare si bogate colectii ramanand antologia lui Petre Ispirescu "Legende-le si Basmele romanilor"(1872).
Pentru a concretiza aceasta aberatie privitoare la definirea, caracterizarea si
structurarea basmului, se va face referire la Danila Prepeleac. Basmul a aparut in "Convorbiri literare" din 1 martie 1876 si face parte din categoria basmelor fantasti-
ce. Jean Boutiere il include in "ciclul prostiei omenesti" . Pe de alta parte, Zoe Dumi-
trescu-Busulenga crede ca acesta deschideseria povestilor cu draci, "pe care Creanga
le trateaza cu o vadita predilectie" . "Prin astfel de mijloace [ale oralitatii], Creanga
restituie povestirea functiunei ei estetice primitive, care este de ase adresa nu unor ci-
titori, ci unui auditoriu capabil a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiu-
lui viu, cu totce poate transmite acesta peste intelesul abstract al lucrurilor comunica-
te." (Tudor Vianu, Ion Creanga, in Arta prozatorilor romani, Bucuresti, Editura pen-
tru Literatura, 1966).
Basmele, la baza carora sta elementul fantastic, generat de caracterul fictionar in care aparea lumea pentru omul primitiv, dupa originea lor, pot fi populare si culte, cele populare fiind supuse variabilitatii, datoriya circularii lor pe cale orala, chiar da-ca prin culegerea lor de catre folcloristi au fost fixate prin tiparire, cele culte rama-
nand in forma in care au fost create. "Intai Creanga fixeaza o data pentru totdeauna textul, facand imposibila o alta editie improvizata. Totul e asa de meticulos studiat intr-o versiune definitiva, incat din acest punct de vedere, basmul a iesit din circuitul folcloric si a devenit opera lui Creanga. O schimbare cat de mica a constructiei dau-
neaza intregului si n-am mai avea dea face cu un basm de Creanga [...] . Evident, o cu-
loare locala este, constand mai ales in caractere individuale si manifestari etnografice, in care limbajul isi are partea sa de originalitate, neglijabila in oricare alt basm, curat folcloric. [...] Intr-un cuvant, secretul lui Creanga sta, ca la orice poet cult, in studiul efectelor, in cuvantul rar, in cadenta interioara, in fixitate. Dar fixitatea e contrara le-
gii inerente a folclorului."(G. Calinescu, Creanga, scriitor universal, in Secolul 20,
nr. 12, 1964).
In fondul lor, unii invatati au intrezarit reminiscente ale unor indepartate legen-de mitice indo-europene, carora vremea si raspandirea lor le-a indepartat elementul religios. Aceasta datorita marii asemanari dintre basmele europene si legendele miti-
ce arice, divinitatile acestora din urma devenind eroii basmelor populare. Locul de origine al acestor stravechi creatii populare, dupa unii cercetatori ar fi fost India "vi-suri ale popoarelor"cum sunt socotite, basmelor li se atribuie totusi o origine diferita: mitologica, indianista, antropologica, iar dupa B.P. Hasdeu basmul ar fi aparut odata cu nasterea omenirii. Toate aceste teorii dovedesc nu numai indepartata veghime a basmeloa, dar si faptul ca ele nu pot fi socotite creatia unui singur popor.
Clasificari diverse, fundamentale, pe variate criterii au fost incercate de cerceta-
tori. In literatura noastra o asemenea clasificare a fost incercata de Lazar Saineanu in studiul sau asupra basmelor, deosebindu-le in:
basme fantastice, in care elementul il constituie miraculosul;
basme etico-mitice cuprinzand, pe langa faptele nemeroase ale eroilor sianumite invataturi morale;
basme religioase, la care, alaturi de eroii cunoscuti ai basmelor, iau parte la actiu- ne: Dumnezeu, forte sau duhuri necurate, etc. ;
basme glumete, in care predomina umorul.
Basmele lui Creanga sunt si ele clasificate (strict conditionat de marca fantasti- cului si a tipologiei) in basme cu animale, nuvelistice si fantastice: cu v...