Basmul - analiza generala

Mitul reda credinta oamenilor referitoare la geneza si esenta lumii, la realitatea superioara, absoluta. Aceasta realitate absoluta, sau reprezentarea ei in mintea omului arhaic, constituia elementul sacru.
Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul reda o istorie sacra, el dezvaluie sacralitatea infaptuirilor zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o “iruptie a sacrului in profan”. Mitul si ritualul erau secrete pazite cu strasnicie. Numai initiatii puteau sa le cunoasca. Initiatul conferea sacralitate tuturor activitatilor si evenimentelor din viata sa. Rezulta deci ca ritul este o “dramatizare” a mitului. Filologul V.I.Propp, incercand sa gaseasca originile basmului fantastic, ajunge la aceeasi concluzie sustinand ca in timpul ritualului de initiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului.
Desprinzandu-se de ritual, mitul, al carui caracter sacru slabeste si in cele din urma se pierde, porneste pe un drum de desacralizare si demitizare, un drum de creatie profan-artistica, la capatul caruia se afla basmul.
“Basmul este un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practici religioase, conceptii despre lume, etc. scrie O.Balea. Miturile si basmele au suferit modificari datorate atat fanteziei artistice cat si neintelegerii de catre ei a sensurilor originare ale anumitor alegorii si simboluri. Astfel, “...ceea ce este considerat mit de catre un trib, poate deveni basm pentru tribul vecin.”
Ritualul initierii este un ritual universal. Nu exista religie “primitiva” sau “superioara”, in care sa nu gasim intr-o forma sau alta Initierea. Este un ritual ocult si de aceea se cunoaste putin din semnificatia si modul sau de desfasurare. Initierea este “drumul” pe care il parcurge subiectul de la starea de profan la starea de initiat, este totalitatea incercarilor si obstacolelor, fizice si morale, pe care neofitul trebuie sa le depaseasca.
Drumul lui Harap Alb trece prin mai multe tre