FABULA
Bivolul si cotofana
de George Toparceanu
Fabula este o creatie literara in versuri sau in proza in care autorul, prin intermediul personajelor – animale, lucruri, plante, fenomene ale naturii – puse in situatii omenesti satirizeaza greseli si defecte cu scopul de a le indrepta.
George Toparceanu pune in discutie in termeni antitetici toleranta si intoleranta. Ca in orice fabula si aici sunt narate mai intai intamplarile si sunt prezentate personajele.
“Bivolul si cotofana” este o fabula cu un subiect simplu. Trecand din intamplare prin locul in care se afla bivolul, catelul, vede cum pe spinarea acestuia se plimba o cotofana. Naiv dar si doritor de a profita, el sare cu indrazneala in spinarea bivolului. Luat prin surprindere, bivolul il rastoarna, il ia in coarne si il arunca in trifoi “ca pe o zdreanta”. Indignat peste masura, bivolul il apostrofeaza pe catel intr-un limbaj violent si isi motiveaza atitudinea prin foloasele pe care i le aduce cotofana. Ea il apara “de muste, de tantari si de tauni”. Catelul, nu numai ca nu-i aduce nici un folos dar ar starni nemultumirea intregului neam de bovine.
Personajele acestei fabule intruchipeaza chipuri umane. Bivolul “mare, negru, fioros” face parte din categoria celor mari si puternici. Se autocaracterizeaza cu infatoare “gospodar cu greutate” si nu accepta amestecul celor neinsemnati intregurile personale. Relatiile cu ceilalti se bazeaza pe profit. De aceea este tolerant cu cotofana pe care-o suporta deoarece il apara de insecte, dar intolerant si neindurator cu catelul fiindca acesta nu-i poate aduce nici un profit: “Cam ce slujba poti sa-mi faci?”.
Indignarea bivolului se manifesta prin gesturi brutale si limbaj agresiv: “javra” si “potaie proasta”.
Catelul apare in postura omului simplu, nevoias dar indraznet, pe care naivitatea si lipsa simtului realitatii il imping la cutezanta. El nu apreciaza corect postura bivolului si il crede prost si “mare dobitoc”. Credulitatea lui si imposibilitatea de a aprecia just situatia, ii provoaca neplaceri. Si el face parte din categoria celor care vor sa profite, dar aceasta tendinta ramane la stadiul de dorinta.
Cotofana este al treilea personaj al fabulei. Ea apare in postura unui modest care isi vede de grijile cotidiene, nedorind sa profite de pe urma altora.
Fabula “Bivolul si cotofana” transmite prin intermediul actiunii si al personajelor o anumita invatatura care se termina cu o morala, aici fiind doar sugerata. Prin morala scriitorul isi exprima dezaprobarea fata de bivol, cat si fata de catel, ambii profitori la diferite grade de evolutie. Primul este privit cu dispret iar cel de al doilea cu o oarecare compasiune ascunsa in dosul ironiei.
Fiind o opera epica in versuri, gandurile si sentimentele sunt exprimate in mod indirect prin intermediul personajelor si prin actiune. Modul predominant de expunere este naratiunea, realizata intr-un ritm vioi cu ajutorul aglomerarilor verbale : “se trage”, “sare”. Monologul ia locul dialogului prin lipsa replicii interlocutorului.
Figura de stil dominanta in fabula este personificarea insa poetul utilizeaza si unele epitete caracterizante: “bivol mare, negru, fioros”. Intalnind de asemenea enumeratii : “de muste, de tantari si de tauni, si de alte spurcaciuni” si comparatia “sa-l arunce ca pe o zdreanta”.
Limbajul este viu, natural, apropiat de limba vorbita. Observam in acest sens prezenta interjectiilor: “of”, “zdup”, a constructiilor interogative: “ai gandit tu oare javra?”, a vocativului: “potaie proasta” si a unor locutiuni si expresii: “e rost”, “fara veste”, “treaca, mearga”. Poezia este alcatuita din strofe inegale ca numar de versuri, rima este imperecheata sau incrucisata, iar masura difera. Fabula cultiva de asemenea umorul si ironia izvorate din limbajul folosit, din patania catelului sau din gandurile lui. Aceasta opera narativa are toate notele caracteristice fabulei.
...