Budulea Taichii
Ioan Slavici

Opera literara “Budulea Taichii” a fost publicata în anul 1880 în revista “Convorbiri literare”.
Titlul este porecla pe care i-o dau colegii lui Hutu, de fapt o formula de adresare tipic populara care apartine lui Lepadat Budulea, tatal baiatului.
Autorul povesteste mai multe momente din viata personajului principal, Mihai Budulea sau Hutu asa cum era cunoscut de cei apropiati urmarind evolutia acestuia din primii ani de scoala pâna la realizarea sa deplina ca om.
Scrierea aceasta este o opera epica întrucât autorul îsi exprima indirect sentimentele sale de admiratie fata de Hutu prin intermediul actiunii si al personajelor.
Mai întâi personajul narator si-l aminteste pe Hutu însotindu-l pretutindeni pe tatal lui, cimpoierul din Cocorasti prezent la toate petrecerile din sat apoi la scoala în calitate de monitor.
Desi diferenta ca vârsta între cei doi se leaga o prietenie sincera si durabila, Hutu devenind model pentru celalalt.Mai târziu la îndemnul dascalului Claita, Budulea îl trimite pe Hutu la scoala în oras ca sa poata sa ajunga dascal în sat.
Astfel cei doi baieti ajung colegi de scoala iar Hutu stârneste prin vointa si ambitia sa admiratia tuturor camarazilor sai dar si pe a profesorului Wondracek.
Prietenia dintre cei doi baieti devine mai puternica pentru ca stau la aceeasi gazda unde Hutu se dovedeste acelasi copil linistit,calculat,
harnic si silitor. Budulea cel batrân venea des la oras spre mare bucurie a copiilor, dar surpriza imensa pentru toti a fost atunci când acesta a venit însotit de dascalul Claita si de Buduleasa, nevasta sa care-l parasise pe baiat când avea abia cinci ani. Reîntâlnirea dintre fiu si mama îi emotioneaza pe cei prezenti totul terminându-se cu lacrimi de regret sau bucurie.
Prin calitatile sale Hutu intra si mai mult în gratiile profesorului Wondracek care-l foloseste ca un baiat în clasa si îl scuteste astfel pe Budulea de multe cheltuieli.
Prinzând gustul învataturii Hutu hotaraste