Bulversare a ordinii recunoscute
Bulversare a ordinii recunoscute, rupere aproape insuportabila de lumea reala, intruziune brutala a misterului în cadrul realitatii, fantasticul arunca individul într-o stare intensa de incertitudine. Personajul principal si, odata cu el, cititorul ezita între mai multe interpretari posibile ale evenimentului neobisnuit (iluzie a simturilor, produs al imaginatiei sau fapt real), neputând opta pentru niciuna dintre ele, ceea ce îndreptateste afirmatia lui Tzvetan Todorov ca „Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaste decât legile naturale, pus fata în fata cu un eveniment natural.”
Fantasticul cuprinde cea ce este propriu închipuirii, ireal, himeric, incredibil. În literatura, acesta concureaza cu realul, alternând cu el sau încercând sa-l înlocuiasca. Literatura fantastica este un tip modern de literarura narativa, recunoscuta ca specie literara abia din sec XIX.
Proza fantastica se car prin existenta a doua planuri: real si ireal. In planul lumii familiare patrunde subit un element misterios, inexplicabil prin legile naturale, care perturba ordinea fireasca a realitatii. La aparitia lui, limitele timpului si ale spatiului sunt desfiintate. Fantasaticul din proza moderna este straniu si tulburator, produce stari de confuzie, de perplexitate, de incertitudine, stârneste nelinistea, spaima personajelor, care se straduiesc sa înteleaga ce se întâmpla. Alaturi de personaje, cititorul traieste stari de neliniste si, în fata evenimentului straniu, ezita între o explicatie naturala, logica, si una supranaturala. De regula, nicio explicatie nu se dovedeste satisfacatoare, fantasticul modern având caracter problematizant, cu implicatii mitice si filozofice. Spre deosebire de finalul închis, previzibil, al naratiunii clasice, finalul naratiunii fantastice, moderne, este ambiguu, deschis.
Nuvela fantastica este o specie epica în proza, cu o constructie riguroasa, angrenând doua planuri narative, în care evolueaza un personaj aflat în i